SĂU, SA, săi, sale, pron. pos., adj. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) 1. Pron. pos. (înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește, precum și numele acestuia) Costumul meu se aseamănă cu al său. 2. Adj. pos. Care aparține persoanei despre care se vorbește sau de care această persoană este legată printr-o relație de proprietate. Cartea sa. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbește; (la m. sg.) soțul persoanei despre care se vorbește. Au venit ai săi la mine. 4. Adj. pos. Care arată o dependență, o filiație, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbește. Sora sa. 5. Pron. pos. (La f. pl.) Treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbește. Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni. ◊ Expr. (Pop.) A rămâne (sau a fi) pe-a sa = a rămâne (sau a fi) așa cum vrea el. 6. Adj. pos. Care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbește. Durerea sa. [Reg. și fam., enclitic: -so, -su, -si] – Lat. *seus, *sa (= suus, sua).

său¹, sa [At: COD. VOR. 28/6 / V: (înv) săiși / Pl: săi, sale / N: (enclitic, m) -său, (pop) -so, -su / E: ml *seus] 1 pps Înlocuiește numele obiectului posedat de cel despre care se vorbește înlocuind, totodată, și numele acestuia Maria îi apucă mâna într-a sa. 2 pps (La masculin singular) Indică lucrurile personale, proprietatea, avutul, partea persoanei despre care se vorbește Hristos al său tuturor împarte, daruri dând tatălui. 3 pps (La feminin plural) Indică ocupația, îndeletnicirile, treburile, preocupările, părerile etc. persoanei despre care se vorbește, înlocuind totodată și numele acestora Nu-și îngrijește singur de-ale sale. 4 pps (Îe) A se ține de ale sale A-și vedea de treabă. 5 pps Indică pe soțul, respectiv soția persoanei despre care se vorbește Al său a murit!. 6 pps (La masculin plural) Indică familia, rudele, persoanele apropiate ale celui despre care se vorbește sau membrii grupului din care acesta face parte, înlocuind totodată și numele acestora Sosește la ai săi. 7 pps (Înv; sudat cu pronumele reflexiv în forma neaccentuată „-și”, așezat enclitic) Ei întoarseră-se între ai săi. 8 aps Care aparține celui despre care se vorbește. 9 aps Indică posesiunea Casa sa. 10 aps Indică apartenența Și-și legă picioarele sale. 11 aps (Îlav) După ființa sa În esență, în fond. 12 aps Determină abstracte, acțiuni, fenomene etc. legate de cel despre care se vorbește Libertatea omului este pricina măreției și mizeriei sale. 13 aps Indică dependența, în legătură cu termeni care denumesc persoane considerate în raportul lor față de cel despre care se vorbește Îi cheamă pe frații săi. 14 aps Precedat de cuvinte care indică determinații, formează construcții folosite ca termeni de referință pentru persoanele de rang înalt Măria sa. 15 aps (Pop; la feminin singular, preluând flexiunea substantivului) S-a ivit în ușă, petrecut în spate de gânguritul nevesti-si. 16 aps (Pop) În construcție cu pronumele personal „el” la forma de genitiv care dublează semantic valoarea adjectivului Mă-sa lor, soru-mea, l-a apucat pe Ghiță în brațe. 17 aps (În legătură cu unele nume de colectivități de ținuturi etc. raportul de dependență se analizează invers) Întoarseră-se ... în cetatea sa. 18 aps (Cu valoare subiectivă) Care este spus, făcut, realizat, săvârșit, folosit, obținut de persoana despre care se vorbește Fieștecare va aduce faptele sale. 19 aps (Cu valoare obiectivă) Care este spus, făcut, realizat, săvârșit, folosit, obținut în legătură cu persoana despre care se vorbește Nimeni nu are grija sa.

său² sn vz seu

SĂU, SA, săi, sale, pron. pos., adj. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) 1. Pron. pos. (Înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește, precum și numele acestuia) Costumul meu se aseamănă cu al său. 2. Adj. pos. Care aparține persoanei despre care se vorbește sau de care această persoană este legată printr-o relație de proprietate. Cartea sa. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbește; (la m. sg.) soțul persoanei despre care se vorbește. Au venit ai săi la mine. 4. Adj. pos. Care arată o dependență, o filiație, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbește. Sora sa. 5. Pron. pos. (La f. pl.) Treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbește. Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni. ◊ Expr. (Pop.) A rămâne (sau a fi) pe-a sa = a rămâne (sau a fi) așa cum vrea el. 6. Adj. pos. Care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbește. Durerea sa. [Reg. și fam., enclitic: -so, -su, -si] – Lat. *seus. *sa (= suus, sua).

SĂU, SA, săi, sale, adj. și pron. pos. (Precedat de art. «al», «a», «ai», «ale» cînd e pronume, cînd stă ca adjectiv pe lîngă un substantiv nearticulat sau este separat de substantiv prin alt cuvînt; în concurență cu lui, ei, lor) 1. (Indică posesiunea) Care aparține persoanei despre care se vorbește; de care persoana respectivă este legată printr-o relație de proprietate: a) (adjectiv) Într-o zi a publicat în «Ziarul său» o informație cam pripită. VLAHUȚĂ, O. A. 262. Și cîte și mai cîte nu cîntă Mihai lăutarul din gură și din scripca sa răsunătoare. CREANGĂ, A. 118; b) (pronume) Gospodărie ca a sa nu are nimeni. 2. (Indică dependența, legătura de filiație, de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.) a) (Adjectiv) Nepătrunsă îi rămînea taina care va fi silit-o odinioară pe această soră a sa să îmbătrînească fecioară cu cosița albă. C. PETRESCU, S. 127. Avea o presimțire vagă că sora sa are să-i spuie ceva. VLAHUȚĂ, O. A. 253. Se mînie foc Scaraoțchi și se duse să-i caute. Și-i striga pe supușii săi în tot feliul. ȘEZ. XVIII 153. ◊ (Enclitic, numai la sg., pe lîngă un nume de înrudire sau un nume indicînd un raport social, uneori atît numele cît și adj. său fiind invariabile) Nevastă-sa e una blondă cu părul creț. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 132. În privința banilor, era de-o delicatețe extremă cu fiu-său. VLAHUȚĂ, O. A. 283. Nora cea mai mare tălmăci apoi celeilalte despre ochiul soacră-sa cel a toate văzători. CREANGĂ, P. 7. ◊ (Cu flexiunea trecută asupra adjectivului) Casa soacră-sei. (Atestat în forma -si) S-a ivit în ușă, petrecut în spate de gunguritul nevesti-si. GALAN, B. I 56. b) (Pronume) Feciorul de împărat care nu mai era al său. ISPIRESCU, la TDRG. ♦ (La m. pl.) Familia persoanei despre care se vorbește; rudele, prietenii, partizanii persoanei respective. El găsi de cuviință să spuie și alor săi ceea ce era să se întîmple fiului lor. ISPIRESCU, L. 98. Spăriet, galbăn ca ceara și cu un pic de suflet, sosește la ai săi. ȘEZ. XII 65. 3. Care este propriu, caracteristic persoanei despre care se vorbește. a) (Adjectiv) Veverița pusese frîu neobositei sale zburdălnicii. HOGAȘ, M. N. 172. Dacă vă închipuiți că tînărul... și-a mai pierdut din aerele sale de erou, vă înșelați amar. VLAHUȚĂ, O. A. 262. Mai pune la socoteală că și Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte și tîmp de feliul său. CREANGĂ, A. 89. În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte. EMINESCU, O. I 133. b) (Pronume) Viața mea nu seamănă cu a sa. ♦ (La f. pl.) Treburile (preocupările, obiceiurile, părerile, cusururile) persoanei despre care se vorbește. Așa crede poporul, și dintre ale sale e greu a-l scoate. MARIAN, la TDRG. ◊ Expr. A rămîne (sau a fi) pe-a sa = a rămîne (sau a fi) așa cum vrea el. 4. (Indică subiectul, autorul unei acțiuni) Șeful luase dispoziția ca, în ajunul plecării sale, automobilul... să fie băgat într-un atelier. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 21. Răspunsul său prea sigur face o impresie ciudată avocatului. CARAGIALE, O. I 358. – Regional și în vorbirea familiară, ca enclitic: -so (ȘEZ. IV 171), -su (BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 8), -si.

SĂU² sa (săi, sale) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, înlocuiește numele obiectului posedat de cel despre care se vorbește, precum și numele posesorului): A rămâne ( sau a fi) pe-a sa a rămâne (sau a fi) așa cum a propus sau a hotărât cineva. De-ale sale din ceea ce este caracteristic pentru cineva. Ai săi familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbește. /<lat. seus sa

SĂU¹ sa (săi, sale) adj. pos. 1) Care aparține celui despre care se vorbește. Fratele ~. Cartea sa. Lucrurile sale. 2) Care este caracteristic unui anumit lucru sau unei anumite persoane. ◊ La timpul ~ într-o perioadă anumită. [Monosilabic] /<lat. seus sa

său pr. posesiv: fratele său. [Lat. SUUS].

său n. 1. grăsimea rumegătoarelor, în special a vacii: lumânare de său; 2. fig. avere: sameni a avea său la rărunchi CR. [Lat. SEBUM].

2) săŭ, sa pron. posesiv de pers. III, pl. săi, sale, și (Munt. vest, Olt) sele (lat. sŭus, sŭa, trecut pin forma pop. *sous; it. suo, sua, pv. sieu, son, soa, sa, fr. son, sa, sp. suvo, su, sa, pg. seu, sua). – Acest pronume a dispărut din limba vorbită, care l-a înlocuit cu al luĭ, al ĭeĭ, al lor: țara luĭ, a ĭeĭ, a lor. Numaĭ cu numele de rudenie se întrebuințează la singular ca enclitic: tată-su, frate-su, mamă-sa saŭ (ob.) mă-sa, soră-sa, nevastă-sa, gen. dat. lu tată-su, mă-siĭ, soră-siĭ, neveste-siĭ.

1) săŭ V. seŭ.

DUMNEASA pron. pers. m. și f. (Pop.) Pronume de politețe pentru persoana a 3-a singular. [Gen.-dat. dumisale] – Domnia + sa.

SEU s. n. Grăsime animală obținută din țesuturile grase ale bovinelor, ovinelor și cabalinelor, folosită în industrie și, mai rar, în alimentație. ♦ Fig. Avere, bogăție, bunăstare personală. ◊ Expr. A trăi din seul său = a trăi numai din ceea ce a agonisit singur; a trăi din resurse proprii. A face (sau a prinde) seu = a se îmbogăți. A pune (sau a prinde etc.) seu = a se îngrășa. A avea seu la rărunchi = a fi înstărit, a avea avere; a-i merge foarte bine. – Lat. sebum.

domia-sa ppl vz dumneasa

domneai sale ppl vz dumneasa

domnia sa ppl vz dumneasa

domnii sale ppl vz dumneasa

dumneasa ppl [At: (a. 1591) GCR I, 38/27 / V: domnia sa, (înv) domneai sale^[1], domnii sale, domnilor sale, dumilor sale / G-D: ~misale, (S: d-sale) / E: Domnia + sa] 1 (Înv; pus înaintea numelor proprii, a numelor ce indică titluri, ranguri boierești) Arată reverența. 2 (Înv) Pronume de politețe pentru persoana a treia. corectat(ă)

săiși^[1] aps vz său¹ corectat(ă)

seu sn [At: PO 277/12 / V: (îrg) său / Pl: ~ri / E: ml sebum] 1 Grăsimea (care se obține) din țesuturile bovinelor, ovinelor și cabalinelor, utilizată în scopuri industriale (rar, în alimentație, ca unguent etc.). 2 (Îe) A pune (sau a prinde) ~ A se îngrășa. 3 (Reg; îe) A nu-și încăpea în săul său A fi extrem de gras. 4 (Lpl) Varietăți de seuri (1). 5 (Nob; lpl) Bucăți de carne de oaie foarte grasă. 6 (Pan) Grăsime depusă pe diverse părți ale corpului omenesc, din cauza unei alimentații abundente, a unor boli, a bătrâneții etc. Si: osânză. 7-8 (Fig) Avere (4-5). 9 (Reg; îla) Cu ~ Cu prestigiu. 10 (Reg; îe) A face (sau a prinde) ~ A se îmbogăți. 11 (Reg: îe) A pierde ~ A sărăci (3). 12 (Reg; îe) A avea ~ la rărunchi A fi bogat. 13 (Reg; îe) A înota în ~ A fi foarte bogat. 14 (Reg; îe) A trăi în (sau din) ~ul său (sau lui) A trăi numai din ceea ce a agonisit. 15 (Reg; îe) A trăi în ~ul cuiva A trăi din munca altuia Si: a trândăvi. 16 (Reg; îe) A fi crescut în ~ul său A fi ferit de griji. 17 (Reg; îe) A avea său rău (pe cineva) A fi supărat (pe cineva).

‡ALSĂU sbst. Ce este propriu cuiva, însușire (DOS.) (ANT.-IV.) [al¹+ său].

‡ALSĂUI (-uesc) vb. tr. (BUD.) A însuși [alsău].

DUMNEASA pron. pers. (Pop.) Pronume de politețe pentru persoana a 3-a singular. [Gen.-dat. dumisale] – Domnia + sa.

SEU s. n. Grăsime animală obținută din țesuturile grase ale bovinelor, ovinelor și cabalinelor, întrebuințată în industrie și, mai rar, în alimentație. ♦ Fig. Avere, bogăție, bunăstare personală. ◊ Expr. A trăi din seul său = a trăi numai din ceea ce a agonisit singur; a trăi din resurse proprii. A face (sau a prinde) seu = a se îmbogăți. A pune (sau a prinde etc.) seu = a se îngrășa. A avea seu la rărunchi = a fi înstărit, a avea avere; a-i merge foarte bine. – Lat. sebum.

DUMNEASA pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 3 sg. Puneți mîna copii, pe jupînul ista și începeți a-l blăstăma cum îți ști voi mai bine, ca să-i placă și dumisale. CREANGĂ, P. 59. (Prescurtat) A căutat să explice ce caută d-sa printre noi. GALACTION, O. I 25. – Formă gramaticală: gen.-dat. dumisale (scris prescurtat d-sale).

SEU s. n. (Și cu pronunțare regională său) Grăsime de animale rumegătoare (mai ales de vacă și de oaie), întrebuințată în industrie și în alimentație. Deșca a aprins o lumînare de seu pe un scăunel cu trei picioare. SADOVEANU, M. C. 58. Merse... pe Podu Mogoșoaiei, care începuse de cîtva timp să fie luminat cu felinare de seu. CAMIL PETRESCU, O. I 336. Fă-mă lumină de seu Și mă pune-n sînul tău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 64. ♦ Fig. Avere, bogăție, bunăstare personală. Poate crezi c-avem ceva seu... dar de cînd mi-i bolnav omul, tot s-a dus pe gura lupului. CONTEMPORANUL, VI_I 496. ◊ Expr. A trăi din seul său = a trăi din ceea ce a adunat, fără a mai munci. Numai negustorul, zicea moș Nichifor, trăiește din săul său și pe sama lui. CREANGĂ, P. 111. A face (sau a prinde) seu = a se îmbogăți. A avea seu la rărunchi = a fi înstărit, a poseda bani, avere. Cum te văd, sameni a avea său la rărunchi. CREANGĂ, P. 201.

DUMNEASA pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a singular. /domnia + sa

SEU ~uri n. Grăsime de animale rumegătoare, folosită mai ales în industrie. ~ de oaie. ◊ A avea ~ a avea o situație materială bună; a fi înstărit. A prinde la ~ (sau a face ~) a deveni avut. /<lat. sebum

seu n. V. său.

dumneaĭéĭ, dumnealór, dumnealúĭ, dumneasá, dumneatá (mold. dumnetá), dumneavoástră (mold. dumnevoástră), fam. îld. domnia eĭ, lor, luĭ, sa, ta, voastră, formule de politeță îld. ĭa și al eĭ, eĭ și al lor, el și al luĭ, el, ĭa și al săŭ, a sa, tu și al tăŭ, voĭ și al vostru. V. domnie.

mă-sa f., gen. mă-seĭ. Fam. Pop. Mama-sa, mama sa.

sa pron. posesiv. V. săŭ 1.

seŭ (vest) și săŭ (est) n., pl. urĭ (lat. sêbum și sêvum, seŭ; it. sevo, pv. cat. seu, fr. suif, sp. pg. sebo. V. sebaceŭ). Grăsime de vacă saŭ de altă vită: lumînare de seu. Fig. Avere, putere: a avea seŭ (În est și a avea săŭ la rărunchĭ). V. bleaz, cirviș, osînză, slănină, untură.

1)-su pron. V. săŭ 1.

2)-su, prescurtare din supt 3.

său² (al ~) pr. m., pl. ai săi, g.-d. alor săi; f. sg. a sa, pl. ale sale, g.-d. alor sale (Prietenul meu e medic, al său e profesor.; contra sa)

său¹/al său adj. pr. m., pl. săi/ai săi; f. sa/a sa, g.-d. sale/a sale, pl. sale/ale sale (prietenul său/un prieten al său/al său prieten; prietenului său/unui prieten al său; prietenii săi/niște prieteni ai săi/ai săi prieteni; prietenilor săi/unor prieteni ai săi; prietena sa/o prietenă a sa/a sa prietenă; prietenei sale/unei prietene a sale; prietenele sale/niște prietene ale sale/ale sale prietene; prietenelor sale/unor prietene ale sale) corectat(ă)

-său (fam.)/(pop.) -su (după nume de rudenie) adj. pr. m. (frate-său/frate-su; lui frate-său/lui frate-su); f. -sa (soră-sa), g.-d. -sii (soră-sii)

său² (al ~) pr. m., pl. ai săi, g.-d. alor săi; f. sg. a sa, pl. ale sale, g.-d. alor sale

său¹ / al său adj. pr. m. (prietenul său / un prieten al său, al său prieten; prietenului său / unui prieten al său), pl. săi / ai săi (prietenii săi / niște prieteni ai săi, ai săi prieteni; prietenilor săi / unor prieteni ai săi); f. sa / a sa (prietena sa / o prietenă a sa, a sa prietenă), g.-d. sale / a sale (prietenei sale / unei prietene a sale), pl. sale / ale sale (prietenele sale / niște prietene ale sale, ale sale prietene; prietenelor sale / unor prietene ale sale)

-său/-su (fam., pop., numai după nume de rudenie) adj. pr. m. (frate-său/frate-su; lui frate-său/lui frate-su); f. -sa (soră-sa), g.-d. -sii (soră-sii)

său (precedat de al) pr. m., pl. ai săi, g.-d. alor săi; f. sg. a sa, pl. ale sale, g.-d. alor sale

său / al său adj. m., pl. săi / ai săi; f. sg. sa / a sa, g.-d. sale / a sale, pl. sale / ale sale (și -său / -su m. sg., -sa, f. sg., -sii / -sei, g.-d. f. sg. în îmbinări ca frate-său, soră-sii etc.)

dumneasa (înv.) pr. m. și f., g.-d. dumisale

maică-mea/-ta/-sa (fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. maică-mii/-tii/-sii

sa¹ (a ~) v. său² (al ~)

sa²/a sa v. său¹/al său

-sa v. -său (fam.)/(pop.) -su

sale¹/ale sale¹ v. său¹/al său

sale² (ale ~) v. său² (al ~)

sale³/a sale v. său¹/al său

săi¹ (ai ~) pr. v. său² (al ~)

săi²/ai săi adj. pr. v. său¹/al său

seu s. n., art. seul

sor-mea v. soră-mea

soră-mea/-ta/-sa (pop., fam.) / (în tempo rapid) sor-mea etc. s. f. + adj. pr., g.-d. soră-mii/-tii/-sii etc.; voc. soră-meo

!taică-meu/-tău/-său (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui taică-meu/-tău/-său

+taică-miu/-tu/-su (fam., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui taică-miu/-tu/-su

+tat-su/tac-su/ta-su (pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui tat-su/tac-su/ta-su

+tat-tu/tac-tu (pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui tat-tu/tac-tu

!tată-meu/-tău/-său (pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui tată-meu/-tău/-său

+tată-miu/-tu/-su (pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui tată-miu/-tu/-su

!tătâne-meu/-tău/-său (înv., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui tătâne-meu/-tău/-său

+tătâne-miu/-tu/-su (înv., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui tătâne-miu/-tu/-su

Alteța Sa loc. pr., g.-d. Alteței Sale (abr. A.S.); pl. Altețele Lor

!Cucernicia Sa loc. pr., g.-d. Cucerniciei Sale, pl. Cucerniciile Lor

!Cuvioșia Sa (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Sale; pl. Cuvioșiile Lor

!Domnia Sa loc. pr., g.-d. Domniei Sale; pl. Domniile Lor

!dumneasa (pop.) pr. m. și f., g.-d. dumisale

!Eminența Sa loc. pr., g.-d. Eminenței Sale, pl. Eminențele Lor

!Excelența Sa loc. pr., g.-d. Excelenței Sale; pl. Excelențele Lor

!Înălțimea Sa (înv.) loc. pr., g.-d. Înălțimii Sale; pl. Înălțimile Lor

!Luminăția Sa (înv.) loc. pr., g.-d. Luminăției Sale; pl. Luminățiile Lor

!Magnificența Sa (livr.) loc. pr., g.-d. Magnificenței Sale; pl. Magnificențele Lor

maică-mea (-ta, -sa) (fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. maică-mii (-tii, -sii)

!Maiestatea Sa/Majestatea Sa loc. pr., g.-d. Maiestății Sale/Majestății Sale; abr. M. S.; pl. Maiestățile Lor/ Majestățile Lor

Majestatea Sa v. Maiestatea Sa

mamă-sa v. mamă-ta

mă-sa v. mă-ta

mă-ta (-sa) (pop.) s. f. + adj. pr., g.-d. mă-tii (-sii)

!Măria Sa (înv.) loc. pr., g.-d. Măriei Sale; pl. Măriile Lor

*Panevghenia Sa (înv.) (Pa-nev-/Pan-ev-) loc. pr., g.-d. Panevgheniei Sale

!Preasfinția Sa (Preas-fin-/Prea-sfin-) loc. pr., g.-d. Preasfinției Sale; abr. P.S.S.; pl. Preasfințiile Lor, g.-d. Preasfințiilor Lor

-sa v. -său / -su

sa² (a ~) v. său² (al ~)

sa¹ / a sa v. său¹ / al său

sale¹/ ale sale¹ v. său¹ / al său

sale² (ale ~) v. său² (al ~)

săi² (ai ~) pr. v. său² (al ~)

săi¹/ ai săi adj. pr. v. său¹/ al său

seu s. n., art. seul

soră-mea (-ta, -sa) (pop.) s. f. + adj. pr., g.-d. art. soră-mii (-tii, -sii)

taică-meu (-tău, -său) (pop.) s. m. + adj. pr.

*taică-miu (-tu,-su) (fam.) s. m. + adj. pr.

tată-meu (-tău, -său) (pop.) s. m. + adj. pr.

maică-mea (-ta, -sa) s. f., g.-d. maică-mii (-tii, -sii)

mamă-ta (-sa) s. f., g.-d. mamă-tii (-sii)

soră-mea (-ta, -sa) s. f., g.-d. art. soră-mii (-tii, -sii)

taică-meu (-tău, -său) s. m.

tată-meu (-tău, -său) s. m.

tătâne-meu (-tău, -său) s. m.

Domnia sa s. f. art. + adj., abr. D-sa, g.-d. Domniei sale, abr. D-sale

dumneasa pr., abr. d-sa, g.-d. dumisale, abr. d-sale

Luminarea sa s. f. art. + adj., g.-d. art. Luminării sale

maica-mea (-ta, -sa) s. f. + adj., g.-d. maică-mii (-tii, -sii)

Preasfinția sa s. f. art. + adj. (sil. mf. -sfin-), g.-d. Preasfinției sale; abr. P.S.S.

seu s. n., art. seul; pl. seuri

soră-mea (-ta, -sa) s. f. + adj., g.-d. art. soră-mii (-tii, -sii)

taică-meu (-tău, -său) s. m. + adj.

tată-meu (-tău, -său) s. m. + adj.

dumisale

nelalocul său

seu

domnia sa, domnia ta, Domnia voastră, Domniei voastre gen. Abreviat: d-ta, d-sa, Dv. nom. și gen. sg. și pl.

seu, -seuri.

SĂU pron., adj. lui. (Calul ~.)

SĂU pron., adj. lui. (Vorba ~.)

DUMNEASA pron. v. dânsul, dumnealui, el.

SEU s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.

dumneasa pron. v. DÎNSUL. DUMNEALUI. EL.

seu s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. SITUAȚIE. STARE.

său (sa, pl. săi, sale), adj. pos. – Care aparține persoanei despre care se vorbește. – Var. enclitică -su. Mr. seu, su, megl. seu, sa, istr. seu, sę. Lat. suus, sua, disimilat în *sous, *sa (Densusianu, Hlr., 145; Pușcariu 1534; REW 8493a; Candrea), sau mai probabil în *seus, *sa prin analogie cu meus (Graur, Rom., LV, 473; Rosetti, I, 60).

seu (-uri), s. n. – Grăsime animală. – Mr., megl. seu, istr. sew. Lat. sēbum (Diez, I, 382; Pușcariu 1553; REW 7762), cf. it. sego, logud., prov., cat. seu, v. fr. siu (› fr. suif), sp., port. sebo. – Der. soios, adj. (cu seu, murdar, gras), în loc de *seuios; soi (var. soaie), s. n. și f. (jeg, grăsime, murdărie), formație regresivă (după Tiktin, legat de zoaie; după Giuglea, LL, II, 53, din lat. suillus „purcel”); soi, vb. (a murdări, a unge). Cf. soili.

său, (seu), s.n. – 1. Ceară. 2. Grăsime animală, seu: „Său și rășină-o-nfocat” (Papahagi, 1925: 253). – Lat. sebum „seu” (Diez, Pușcariu, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

său, s.n. – 1. Ceară. 2. Grăsime animală, seu: „Său și rășină-o-nfocat” (Papahagi 1925: 253). – Lat. sebum.

A WOMAN’S FUTURE IS NOT WITH HER MOTHER (engl.) viitorul unei femei nu este alături de mama sa – G.B. Shaw, „Too true to be good”, 1114.

CUIQUE SUUM (lat.) fiecăruia (ceea) ce-i al său, ce-i aparține – Aforism din dreptul roman. E necesar să se acorde cuique suum.

ÎNVĂȚĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE, operă de mare valoare literară și istorică a lui Neagoe Basarab (paternitate contestată de unii cercetători). Păstrate în manuscris slavon și în mai multe copii în traducere românească, dintre care cea mai veche datează din sec. 17. Lucrarea, cu o structură complexă, are o serioasă amprentă de originalitate, decurgând din trăsăturile specifice ale mediului și ale epocii în care a fost scrisă (sec. 16). Î. îmbină paginile moralizatoare cu cele de teorie politică (formulează concepția conducerii autoritare a statului fundamentată pe dreptate), gândirea socială, izvorâtă din experiența trăită, cu adevărate capitole de manual diplomatic, strategic și militar, cu reflecția filozofică și meditația lirică, fiind totodată un breviar de dogmatică și morală creștin-ortodoxă; ele se constituie într-un îndreptar pentru viitorul domn Teodosie, fiul lui Neagoe.

NEMO PATRIAM, QUIA MAGNA EST, AMAT SED QUIA SUA (lat.) nimeni nu-și iubește patria fiindcă este mare, ci pentru că este a sa – Seneca, „Epistulae”, 66, 26.

NEMO PROPHETA IN PATRIA SUA (lat.) nimeni nu este profet în țara sa – Luca, 4, 24.

PRO DOMO SUA (lat.) pentru casa sa – Unul dintre cele patru discursuri rostite de Cicero la întoarcerea sa din exil, prin care-și revendica averea răpită de patricianul Clodius. A pleda pro domo, a-ți susține cauza propria cauză.