17 definiții pentru sărătură
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- enciclopedice (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂRĂTURĂ, (2, 3) săraturi, s. f. 1. Faptul de a fi sărat; sare conținută de ceva. 2. Teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută; p. ext. pășune care se întinde pe un astfel de loc. 3. Mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare. – Săra + suf. -ătură. Cf. lat. salatura.
sărătură sf [At: (a 1759), IORGA, S. D. XIX, 30 / Pl: ~ri / E: săra + -ătură] 1 Mâncare preparată cu prea multă sare (1). 2 Aliment conservat cu sare (1). 3 (Îrg) Amestec preparat din sare (1) și făină, tărâțe etc., care se dă animalelor domestice sau de vânat pentru completarea hranei. 4 (Fig) Element de preț, indispensabil din componența a ceva. 5 Izvor de apă sărat Si: slatină, (pop) saramură (8). 6 Apă care conține apă în mod natural Si: slatină, (pop) saramură (9). 7 (Trs) Saramură (1). 8 (Îrg) Sărare (1). 9 (Îdt) Conservare (a alimentelor) prin adăugare de sare Si: saramurare (1). 10 Calitatea (unui) aliment de a fi sărat2. 11 Însușirea (unui) aliment de a conține sare (1). 12 (Înv) Cantitate, proporție de sare (1) conținută de ceva. 13 (Înv) Sare (1) conținută (într-o anumită proporție) de ceva. 14 (Reg; lpl) Resturi depuse la fundul cazanului după prepararea săpunului. 15 Sol, teren bogat în săruri solubile sau în cationi alcalini (de sodiu), în general impropriu pentru culturi agricole sau cu fertilitate scăzută. 16 (Bot; reg; îc) ~-roșie Brâncă (Saliconia europaea). 17 (Bot; reg; îc) ~ tufoasă Iarbă-de-sărătură (Suaeda maritima).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRĂTURĂ, sărături, s. f. 1. Faptul de a fi sărat; sare conținută de ceva. 2. Teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută; p. ext. pășune care se întinde pe un astfel de loc. 3. Mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare. – Săra + suf. -ătură sau lat. salatura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRĂTURĂ, sărături, s. f. 1. Faptul de a fi sărat; sarea conținută de ceva. Sărătura și acritura bucatelor să coclește lesne de aramă. PISCUPESCU, O. 195. 2. Teren bogat în săruri minerale solubile în apă; p. ext. pășune care se întinde pe un astfel de loc. Pămîntul moșiei, în partea despre Prut, este năsipos; iar în celelalte părți este lutos, avînd multe sărături. I. IONESCU, D. 351. 3. (La pl.) Nume dat unor alimente (în special pește) conservate cu sare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRĂTURĂ ~i f. 1) Produs alimentar (pește, carne, brânză, legume etc.), conservat prin sare. 2) peior. Mâncare în care s-a pus prea multă sare. /a săra + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărătură f. carne sărată, pește sărat. [Lat. SALITURA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărătúră f., pl. ĭ (d. sărat). Lucru sărat, ca: apă sărată (slatină), pămînt sărat (după cum se crede, clisos și impropriŭ agriculturiĭ), mîncare sărată (conserve de carne, de pește, murăturĭ ș.a.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sărătură s. f., g.-d. art. sărăturii; (terenuri, alimente) pl. sărături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sărătură s. f., g.-d. art. sărăturii; (terenuri, alimente) pl. sărături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sărătură s. f., g.-d. art. sărăturii; (terenuri, alimente) pl. sărături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂRĂTURĂ s. v. saramură, sărare, sărat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂRĂTURĂ s. 1. (pop. și fam.) slatină. (Ce e cu ~ asta de mâncare?) 2. (înv. și reg.) slatină. (Terenuri fertile și ~i.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂRĂTURĂ s. 1. (pop. și fam.) slatină. (Ce e cu ~ asta de mîncare?) 2. (înv. și reg.) slatină. (Terenuri fertile și ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărătură s. v. SARAMURĂ. SĂRARE. SĂRAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SĂRĂTÚRĂ (< săra) s. f. 1. Faptul de a fi sărat; p. ext. sarea conținută de ceva. ♦ Aliment (prea) sărat; spec. (la pl.) aliment conservat în sare. 2. Denumire generică a solurilor care au un conținut ridicat de săruri solubile în orizontul superior sau depuneri (eflorescențe) de săruri la suprafață. Se disting s. marine (formate pe litoral, sub acțiunea valurilor sau a mareelor) și s. continentale (formate în condițiile unor temperaturi ridicate în locuri cu apa freatică aproape de suprafață, care se deplasează ascendent iar apoi se evaporă). Se mai formează și prin secarea lacurilor sărate sau în jurul izvoarelor sărate. Vegetația de s. cuprinde doar puține specii, în general pipernicite, cu adaptări specifice; printre cele mai caracteristice se numără Salicornia europaea, Suaeda maritima, Artemia maritima.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂRĂTURILE, grind de origine marină situat în extremitatea de E a Deltei Dunării (jud. Tulcea), la N de brațul Sfântu Gheorghe. Extins de-a lungul țărmului Mării Negre, grindul S. este alcătuit din cordoane de nisip alăturate, între care apar fâșii depresionare, inundate de viituri. Lungime: 9 km; lățime max.: 10 km; supr.: 7.500 ha; alt. max.: 4 m. Relief de dune (mobile), cu alt. medii de 2,5 m. Vegetație săracă. Unii oameni de știință presupun că grindul S. ar corespunde cu fosta ins. Peuce, amintită de Strabon în scrierile sale. Grindul S., care se continuă spre N cu un îngust cordon litoral până la Sulina, este traversat de canalul Tătaru pe direcție N-S.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
sărătură, sărături s. f. (intl.) om cu multă experiență; descurcăreț.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sărătură, sărăturisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi sărat; sare conținută de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sărătura și acritura bucatelor să coclește lesne de aramă. PISCUPESCU, O. 195. DLRLC
-
- 2. Teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pămîntul moșiei, în partea despre Prut, este năsipos; iar în celelalte părți este lutos, avînd multe sărături. I. IONESCU, D. 351. DLRLC
- 2.1. Pășune care se întinde pe un astfel de loc. DEX '09 DLRLC
-
- 3. Mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Săra + sufix -ătură. DEX '09
- salatura DEX '09