9 definiții pentru sărător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂRĂTOR, -OARE, sărători, -oare, s. m. și f. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve. – Săra + suf. -ător.
sărător, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: săra + -tor] 1 sn (Îrg) Solniță. 2 sf (Reg) Jgheab în care se pune sarea (1) pentru vite. 3 smf Lucrător într-o fabrică de conserve, care se ocupă cu săratul produselor alimentare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRĂTOR, -OARE, sărători, -oare, s. m. și f. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve. – Sărat + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SĂRĂTOR, -OARE, sărători, -oare, s. m. și f. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sărător s. m., pl. sărători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sărător s. m., pl. sărători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sărător s. m., pl. sărători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂRĂTOR s. v. solniță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărător s. v. SOLNIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sărător, sărătorisubstantiv masculin sărătoare, sărătoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Săra + sufix -ător. DEX '09