8 definiții pentru sărăntoacă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂRĂNTOC, -OACĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ.
SĂRĂNTOC, -OACĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
sărăntoc, ~oacă smf [At: GT (1839), 146 / V: (reg) ~tuc, ~rân~ / Pl: ~oci, ~oace / E: slv сиротъкъ] 1-2 (Pop; dep) Om (foarte) sărac (7). 3 (Reg) Cerșetor (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRĂNTOC, -OACĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. Om sărac. Cu voi doi, sărăntocilor, am eu o socoteală mai veche. STANCU, D. 55. Ce ți-am spus eu ție, sărăntocule, ai? REBREANU, I. 28. – Variantă: sărîntoc, -oacă (RETEGANUL, P. III 62) s. m. și f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRÎNTOC, -OACĂ adj.[1] v. sărăntoc.
- Dar sărăntoc este s. m. și f. — gall
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sărăntoacă s. f., g.-d. art. sărăntoacei; pl. sărăntoace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sărăntoacă s. f., g.-d. art. sărăntoacei; pl. sărăntoace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sărăntoacă s. f., g.-d. art. sărăntoacei; pl. sărăntoace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sărăntoc, sărăntoacă, s.m. și f. (pop.; de obicei deprec.) 1. om foarte sărac. 2. cerșetor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sărăntoc, sărăntocisubstantiv masculin sărăntoacă, sărăntoacesubstantiv feminin
-
- Cu voi doi, sărăntocilor, am eu o socoteală mai veche. STANCU, D. 55. DLRLC
- Ce ți-am spus eu ție, sărăntocule, ai? REBREANU, I. 28. DLRLC
-
etimologie:
- sirotŭkŭ DEX '98 DEX '09