2 intrări
12 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂRĂDUIT, -Ă, sărăduiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Împodobit cu săraduri. – V. sărădui.
SĂRĂDUIT, -Ă, sărăduiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Împodobit cu săraduri. – V. sărădui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărăduit, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~iți, ~e / E: sărădui] (D. sumane, catrințe) Împodobit cu săraduri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRĂDUIT, -Ă, sărăduiți, -te, adj. Împodobit cu găitane; găitănat. (Atestat în forma sărădit) Țundra-i neagră, sărădită cu găitane vinete. ODOBESCU, S. III 545. – Variantă: sărădit, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRĂDUI, sărăduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A împodobi cu săraduri. – Sărad + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂRĂDUI, sărăduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A împodobi cu săraduri. – Sărad + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărădui vt [At: CREANGĂ, O. 213 / Pzi: ~esc / E: sărad + -ui] (C. i. sumane, catrințe etc.) A coase, a împodobi cu sărad Si: (reg) a sărădi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRĂDIT, -Ă adj. v. sărăduit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRĂDIT, -Ă adj. v. sărăduit.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
SĂRĂDUI, sărăduiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A împodobi cu săraduri. La cusut și sărăduit sumane... mă întreceam cu fetele cele mari. CREANGĂ, A. 63.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărăduì v. Mold. a împodobi sumanele cu găitane: la cusut și sărăduit sumane CR. [V. sărad].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărăduĭésc v. tr. (d. sărad). Nord. Împodobesc cu găitane negre: a sărădui sumane.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sărădui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăduiesc, 3 sg. sărăduiește, imperf. 1 sărăduiam; conj. prez. 1 sg. să sărăduiesc, 3 să sărăduiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sărădui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăduiesc, imperf. 3 sg. sărăduia; conj. prez. 3 să sărăduiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sărădui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăduiesc, imperf. 3 sg. sărăduia; conj. prez. 3 sg. și pl. sărăduiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sărăduit, sărăduităadjectiv
- 1. Împodobit cu săraduri. DEX '09 DLRLCsinonime: găitănat
- Țundra-i neagră, sărădită cu găitane vinete. ODOBESCU, S. III 545. DLRLC
-
etimologie:
- sărădui DEX '98 DEX '09
sărădui, sărăduiescverb
- 1. A împodobi cu săraduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La cusut și sărăduit sumane... mă întreceam cu fetele cele mari. CREANGĂ, A. 63. DLRLC
-
etimologie:
- Sărad + sufix -ui. DEX '98 DEX '09