opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRĂDUI, sărăduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A împodobi cu săraduri. – Sărad + suf. -ui.

SĂRĂDUI, sărăduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A împodobi cu săraduri. – Sărad + suf. -ui.

sărădui vt [At: CREANGĂ, O. 213 / Pzi: ~esc / E: sărad + -ui] (C. i. sumane, catrințe etc.) A coase, a împodobi cu sărad Si: (reg) a sărădi.

SĂRĂDUI, sărăduiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A împodobi cu săraduri. La cusut și sărăduit sumane... mă întreceam cu fetele cele mari. CREANGĂ, A. 63.

sărăduì v. Mold. a împodobi sumanele cu găitane: la cusut și sărăduit sumane CR. [V. sărad].

sărăduĭésc v. tr. (d. sărad). Nord. Împodobesc cu găitane negre: a sărădui sumane.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sărădui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăduiesc, 3 sg. sărăduiește, imperf. 1 sărăduiam; conj. prez. 1 sg. să sărăduiesc, 3 să sărăduiască

sărădui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăduiesc, imperf. 3 sg. sărăduia; conj. prez. 3 să sărăduiască

sărădui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăduiesc, imperf. 3 sg. sărăduia; conj. prez. 3 sg. și pl. sărăduiască

Intrare: sărăduire
sărăduire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăduire
  • sărăduirea
plural
  • sărăduiri
  • sărăduirile
genitiv-dativ singular
  • sărăduiri
  • sărăduirii
plural
  • sărăduiri
  • sărăduirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sărădui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sărădui
  • sărăduire
  • sărăduit
  • sărăduitu‑
  • sărăduind
  • sărăduindu‑
 singular plural
  • sărăduiește
  • sărăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sărăduiesc
 (să)
  • sărăduiesc
  • sărăduiam
  • sărăduii
  • sărăduisem
a II-a (tu)
  • sărăduiești
 (să)
  • sărăduiești
  • sărăduiai
  • sărăduiși
  • sărăduiseși
a III-a (el, ea)
  • sărăduiește
 (să)
  • sărăduiască
  • sărăduia
  • sărădui
  • sărăduise
plural I (noi)
  • sărăduim
 (să)
  • sărăduim
  • sărăduiam
  • sărăduirăm
  • sărăduiserăm
  • sărăduisem
a II-a (voi)
  • sărăduiți
 (să)
  • sărăduiți
  • sărăduiați
  • sărăduirăți
  • sărăduiserăți
  • sărăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • sărăduiesc
 (să)
  • sărăduiască
  • sărăduiau
  • sărăduiră
  • sărăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărădui, sărăduiescverb

  • 1. învechit regional A împodobi cu săraduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La cusut și sărăduit sumane... mă întreceam cu fetele cele mari. CREANGĂ, A. 63. DLRLC
etimologie:
  • Sărad + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.