sărăcire sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: (rar) ~ri / E: sărăci^[1]] 1 Pierdere a averii sau bunăstării, a bunurilor materiale necesare vieții. 2 Scădere, împuținare a trăsăturilor calitative, a valorii, a semnificațiilor etc. corectat(ă)

SĂRĂCIRE, sărăciri, s. f. Faptul de a sărăci, de a deveni sărac. Cu atît sînt mai mari profiturile capitaliștilor, cu cît se adîncește sărăcirea oamenilor muncii, cu cît partea ce revine acestora din venitul național este mai scăzută. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712.

sărăci [At: VARLAAM, C. 333 / Pzi: ~cesc / E: sărac] 1-2 vtr (Reg) A face să ajungă (sau a ajunge) orfan. 3-4 vit A-și pierde (sau a face să-și piardă) avutul, bunăstarea, bunurile materiale necesare vieții, ajungând sărac (7). Si: (îrg) sărmăni. 5-6 vit A decădea, a regresa (sau a face să decadă, să regreseze) din punct de vedere economic. 7-8 vit A (se) reduce (mult) în cantitate, în număr Si: a (se) împuțina. 9-10 vit (Îrg; udp „de”) A ajunge (sau a face să fie lipsit ) (în totalitate sau în parte) de... 11 vt (C. i. pământul, solul) A face să devină neroditor, nefertil, sărac (32). 12 vt A face să-și piardă din calitate, din valoare, din semnificații etc. (în urma simplificării, a schematizării). 13 vr (Îrg) A se văita, a se căina (considerându-se sărac) Si: (reg) a (se) compătimi.

SĂRĂCI, sărăcesc, vb. IV. 1. Intranz. A ajunge sărac, a-și pierde avutul. N-au sărăcit părinții mei? C. PETRESCU, A. R. 34. Toți sărăceau, numai el se îmbogățea. VLAHUȚĂ, O. A. 215. Dacă bei făr’ de măsură... Lucrul nu-l mai isprăvești Și la urmă sărăcești. BIBICESCU, P. P. 223. ♦ Tranz. A aduce (pe cineva) în stare de sărăcie, a face (pe cineva) să-și piardă averea. Pe el nu-l putea sărăci mai tare, căci nu avea chiar nimic. RETEGANUL, P. V 16. Dintr-un smoc de tărfăloage de moșie (care-l sărăciseră de tot cu judecățile), scoase o hîrtie afumată pe care mi-a dat-o. NEGRUZZI, S. I 186. Romîn Grue Grozovanul... care-a sărăcit pe Hanul. ALECSANDRI, P. P. 77. ♦ Tranz. (Cu complementul «pămînt») A face neroditor, a secătui. Plantele... i-au supt (pămîntului) toată vlaga și l-au sărăcit. La TDRG. 2. Tranz. A lipsi (pe cineva) de ceva, a lua (cuiva) ceva. Ca mărul lîngă drum, N-are pace nicidecum. Cîți trec... de crăngi îl sărăcesc. ALECSANDRI, P. P. 290. ♦ A împuțina. Cum o să vă dau la cîni!.. Cum zicea, așa făcea, Rău pe turci îi sărăcea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. 3. Tranz. (Învechit și popular) A lăsa (pe cineva) orfan, a lipsi pe cineva de părinți. Gîtul [soției] jos că i-l tăia... Vai de mine! ce-am făcut? Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit. BIBICESCU, P. P. 345. 4. Tranz. (Regional) A compătimi. Pe drum cine trecea, Tot pe Badiul sărăcea, Tot pe Badiul mi-l căia. TEODORESCU, P. P. 549.

A SĂRĂCI ~esc 1. intranz. 1) A deveni sărac; a-și pierde averea; a se ruina; a se distruge. 2) A scădea din cantitate; a se împuțina. 2. tranz. A face să devină sărac. /Din sărac

sărăcì v. 1. a aduce la sărăcie: el țara a sărăcit; 2. a ajunge sărac: toată familia a sărăcit; 3. a ajunge orfan: copiii se sărăcesc, femeile vădănesc POP.

sărăcésc v. tr. (d. sărac). Reduc în sărăcie, prefac în sărăcie: Jidaniĭ sărăcesc țările care-ĭ primesc. V. intr. Ajung sărac: bogațiĭ aŭ sărăcit și aŭ flămînzit (Ev.). V. refl. Ajung sărac: m’am sărăcit pe mine pentru eĭ.

sărăcire s. f., g.-d. art. sărăcirii

sărăcire s. f., g.-d. art. sărăcirii

sărăcire s. f., g.-d. art. sărăcirii; pl. sărăciri

sărăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăcesc, 3 sg. sărăcește, imperf. 1 sărăceam; conj. prez. 1 sg. să sărăcesc, 3 să sărăcească

sărăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăcesc, imperf. 3 sg. sărăcea; conj. prez. 3 să sărăcească

sărăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăcesc, imperf. sg. sărăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. sărăcească

SĂRĂCIRE s. 1. ruinare, scăpătare, (înv.) mișelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.) 2. v. pauperizare.

SĂRĂCIRE s. 1. ruinare, scăpătare, (înv.) mișelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.) 2. pauperizare, proletarizare. (~ maselor.)

SĂRĂCI vb. 1. a calici, a (se) ruina, a scăpăta, (înv. și reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mișeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de tot, nu mai are nimic.) 2. v. pauperiza.

SĂRĂCI vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.

sărăci vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE.

SĂRĂCI vb. 1. a calici, a (se) ruina, a scăpăta, (înv. și reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mișeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de tot, nu mai are nimic.) 2. a (se) pauperiza, a (se) proletariza.

A sărăci ≠ a (se) îmbogăți

SOUVENT TROP D’ABONDANCE APPAUVRIT LA MATIÈRE (fr.) adeseori prea multă bogăție (de cuvinte) sărăcește substanța (operei literare) – Boileau, „Art poétique”, III.

A SĂRĂCI a ajunge la covrigi / la pepeni, a ieși la pepeni, a rămâne cu traista-n băț / cu fundul gol, a scoate la covrigi / pepeni.