opțiuni
  • info

2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRĂCAN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracan, -ă, sireican, -ă s. m. și f., aracan, iracan, îracan s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].

SĂRĂCAN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracan, -ă, sireican, -ă s. m. și f., aracan, iracan, îracan s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].

sărăcan, ~ă smf [At: CREANGĂ, O. 33 / V: sărac~, serac~[1] sn, sireic~ smf, arac~, ărac~, irac~, îrac~ sm / Pl: ~i, ~e / E: sărac + -an, cf săraca-mi de mine] (Pop; uneori cu sens afectiv) 1-3 Om sărac (7, 9, 12). corectat(ă)

  1. În original incorect accentuat: seracan — LauraGellner

SĂRĂCAN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. Om sărac. N-o lasă taică-său să ia un sărăcan. STANCU, D. 80. ◊ Expr. (Exprimînd compătimire) Sărăcan de mîne = vai de mine. V. îracan. De ce m-ați mai chemat, sărăcan de mine. ȘEZ. XII 39. (Cu pronunțare regională) Și tot eu, săracan de mine, voi căuta să te urmez la groapă, că doară n-ai pe nime pe lumea asta. CONTEMPORANUL, VII 527. Săracan de mine!... Ce-au pățit? ALECSANDRI, T. 349. – Variantă: sireican, -ă (CREANGĂ, P. 52) s. m. și f.

SĂRĂCAN ~ă (~i, ~e) și substantival fam. (despre persoane) v. SĂRAC. ◊ ~ (sau arăcan) de mine (și de mine)! vai de mine (și de mine)! nenorocitul de mine! /sărac + suf. ~an

ARACAN s. m. v. sărăcan.

IRACAN s. m. v. sărăcan.

ÎRACAN s. m. v. sărăcan.

SĂRACAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

SĂRACAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

SIREICAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

SIREICAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

aracan sm vz sărăcan

iracan sm vz sărăcan

îracan sm[1] vz sărăcan modificată

  1. În original sn, dar la trimitere figurează sm. — gall

îracande s vz sărăcan

îrăcan sm vz sărăcan

săracan sm vz sărăcan

seracan sm vz sărăcan[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit: vz săracan, care te trimite la cuv. sărăcan, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

sireican, ~ă smf vz sărăcan

ARACAN s. m. v. săracan.

SIREICAN, -Ă s. m. și f. v. sărăcan.

săràcan a. Mold. foarte sărac; săracan de mine! exclamațiune de mare nenorocire (adesea cu o nuanță comică).

sireĭcánu V. sĭreacu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!sărăcan (pop.) s. m., pl. sărăcani

sărăcan (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcani; f. sărăcană, pl. sărăcane

sărăcan adj. m., s. m., pl. sărăcani; f. sg. sărăcană, pl. sărăcane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRĂCAN adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

SĂRĂCAN adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.

sărăcan adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

Intrare: sărăcan (adj.)
sărăcan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăcan
  • sărăcanul
  • sărăcanu‑
  • sărăcană
  • sărăcana
plural
  • sărăcani
  • sărăcanii
  • sărăcane
  • sărăcanele
genitiv-dativ singular
  • sărăcan
  • sărăcanului
  • sărăcane
  • sărăcanei
plural
  • sărăcani
  • sărăcanilor
  • sărăcane
  • sărăcanelor
vocativ singular — —
plural — —
săracan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săracan
  • săracanul
  • săracanu‑
  • săracană
  • săracana
plural
  • săracani
  • săracanii
  • săracane
  • săracanele
genitiv-dativ singular
  • săracan
  • săracanului
  • săracane
  • săracanei
plural
  • săracani
  • săracanilor
  • săracane
  • săracanelor
vocativ singular — —
plural — —
sireican1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sireican
  • sireicanul
  • sireicanu‑
  • sireicană
  • sireicana
plural
  • sireicani
  • sireicanii
  • sireicane
  • sireicanele
genitiv-dativ singular
  • sireican
  • sireicanului
  • sireicane
  • sireicanei
plural
  • sireicani
  • sireicanilor
  • sireicane
  • sireicanelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sărăcan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăcan
  • sărăcanul
  • sărăcanu‑
plural
  • sărăcani
  • sărăcanii
genitiv-dativ singular
  • sărăcan
  • sărăcanului
plural
  • sărăcani
  • sărăcanilor
vocativ singular
  • sărăcanule
  • sărăcane
plural
  • sărăcanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săracan
  • săracanul
  • săracanu‑
plural
  • săracani
  • săracanii
genitiv-dativ singular
  • săracan
  • săracanului
plural
  • săracani
  • săracanilor
vocativ singular
  • săracanule
  • săracane
plural
  • săracanilor
seracan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îrăcan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îracande
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aracan
  • aracanul
  • aracanu‑
plural
  • aracani
  • aracanii
genitiv-dativ singular
  • aracan
  • aracanului
plural
  • aracani
  • aracanilor
vocativ singular
  • aracanule
  • aracane
plural
  • aracanilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iracan
  • iracanul
  • iracanu‑
plural
  • iracani
  • iracanii
genitiv-dativ singular
  • iracan
  • iracanului
plural
  • iracani
  • iracanilor
vocativ singular
  • iracanule
  • iracane
plural
  • iracanilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îracan
  • ‑racan
  • îracanul
  • îracanu‑
  • ‑racanul
  • ‑racanu‑
plural
  • îracani
  • ‑racani
  • îracanii
  • ‑racanii
genitiv-dativ singular
  • îracan
  • ‑racan
  • îracanului
  • ‑racanului
plural
  • îracani
  • ‑racani
  • îracanilor
  • ‑racanilor
vocativ singular
  • îracanule
  • ‑racanule
  • îracane
  • ‑racane
plural
  • îracanilor
  • ‑racanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sireican
  • sireicanul
  • sireicanu‑
plural
  • sireicani
  • sireicanii
genitiv-dativ singular
  • sireican
  • sireicanului
plural
  • sireicani
  • sireicanilor
vocativ singular
  • sireicanule
  • sireicane
plural
  • sireicanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărăcan, sărăcanăadjectiv

etimologie:
  • sărac + sufix -an NODEX

sărăcană, sărăcanesubstantiv feminin
sărăcan, sărăcanisubstantiv masculin

popular
  • 1. Om sărac. DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: calic necăjit nevoiaș sărac sărman
    • format_quote N-o lasă taică-său să ia un sărăcan. STANCU, D. 80. DLRLC
    • chat_bubble (Exprimând compătimire) Sărăcan (sau arăcan) de mine (și de mine)! = vai de mine (și de mine)! nenorocitul de mine! DLRLC NODEX
      • format_quote De ce m-ați mai chemat, sărăcan de mine. ȘEZ. XII 39. DLRLC
      • format_quote Și tot eu, săracan de mine, voi căuta să te urmez la groapă, că doară n-ai pe nime pe lumea asta. CONTEMPORANUL, VII 527. DLRLC
      • format_quote Săracan de mine!... Ce-au pățit? ALECSANDRI, T. 349. DLRLC
  • 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Sărac. DEX '09 DEX '98
    sinonime: biet nenorocit sărac sărman
etimologie:
  • sărac + sufix -an. DEX '09
  • cf. săraca-mi [de mine]. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.