2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

să s [At: TEAHA, C. N. 263 / Pl: nct / E: mg szer „guraliv, fanfaron”] 1 (Trs) „Om neînsemnat, dar guraliv”. 2 (D. oameni; îla) De ~ Care se supără ușor.

SĂRA, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.

SĂRA, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.

săra [At: ANON. CAR. / Pzi: ~rez și (reg) sar, săr / E: ml salare] 1 (Fșa; c. i. alimente) A presăra sare pentru a potrivi gustul Si: (reg) a sărui. 2 vt (Îe) A-și ~ inima (sau sufletul) A simți o satisfacție deosebită (în urma unei răzbunări). 3 (Reg; îe) A-și ~ sufletul cu ceva A face un rău cuiva. 4 (Reg; îae) A avea pe cineva pe conștiință. 5 (C. i. alimente) A adăuga, a pune sare pentru a conserva. 6 (Pex) A conserva prin adăugare de sare. 7 (Reg; îe) A ~ (pe cinva) să nu se împută A bate rău pe cineva. 8 (Fșa) A da , a conferi (sau a căpăta) un gust (mai) sărat. 9 (Reg; fig; c. i. oameni) A ofensa (cu vorba) Si: a certa, a dojeni, a jigni.

SĂRA, sărez și sar, vb. I. Tranz. A pune sare, a presăra sare pe alimente sau mîncări, cu scopul de a le da un gust bun sau de a le conserva. Domnul colonel își săra laptele. DUMITRIU, N. 186. Au început a bate laptele pînă ce s-au ales untul, care l-au spălat și l-au sărat. DRĂGHICI, R. 140. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrîngerii unui adversar. ◊ Refl. pas. Eu ț-am zis aseară Să vezi oul cum se sară. NEGRUZZI, S. I 5.

A SĂRA ~ez tranz. (mâncăruri, alimente) A trata cu sare (pentru a da un gust bun sau pentru a conserva). ◊ A-și ~ inima a se liniști în urma unei răzbunări. /<lat. salare

A SE SĂRA se ~ea intranz. (despre alimente puse la conservare) A căpăta gust de sare. /<lat. salare

sărà v. a pune sare, a drege bucatele cu sare. [Lat. SALARE].

1) sar și sărez, a sărá v. tr. (lat. salare = sallire și sállere, a săra; it. salare, pv. sp. pg. salar, fr. saler. V. presar). Dreg cu sare, pun sare: a săra carnea. Fig. A-țĭ săra inima, sufletu, a te simțĭ mulțămit de ceva. – Și săr, sărĭ (pers. 1 și 2).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

săra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sărez, 3 sărea; conj. prez. 1 sg. să sărez, 3 să săreze

săra (a ~) vb., ind. prez. 3 sărea

săra vb., ind. prez. 1 sg. sărez, 3 sg. și pl. sărea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRA vb. a (se) saliniza. (Lacurile se pot ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sără s.f. (reg.) om neînsemnat, dar guraliv.

Intrare: sără
sără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: săra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săra
  • sărare
  • sărat
  • săratu‑
  • sărând
  • sărându‑
singular plural
  • sărea
  • sărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sărez
(să)
  • sărez
  • săram
  • sărai
  • sărasem
a II-a (tu)
  • sărezi
(să)
  • sărezi
  • sărai
  • sărași
  • săraseși
a III-a (el, ea)
  • sărea
(să)
  • săreze
  • săra
  • sără
  • sărase
plural I (noi)
  • sărăm
(să)
  • sărăm
  • săram
  • sărarăm
  • săraserăm
  • sărasem
a II-a (voi)
  • sărați
(să)
  • sărați
  • sărați
  • sărarăți
  • săraserăți
  • săraseți
a III-a (ei, ele)
  • sărea
(să)
  • săreze
  • sărau
  • săra
  • săraseră
verb (VT18)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săra
  • sărare
  • sărat
  • săratu‑
  • sărând
  • sărându‑
singular plural
  • sa
  • sărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sar
(să)
  • sar
  • săram
  • sărai
  • sărasem
a II-a (tu)
  • sari
(să)
  • sari
  • sărai
  • sărași
  • săraseși
a III-a (el, ea)
  • sa
(să)
  • sare
  • săra
  • sără
  • sărase
plural I (noi)
  • sărăm
(să)
  • sărăm
  • săram
  • sărarăm
  • săraserăm
  • sărasem
a II-a (voi)
  • sărați
(să)
  • sărați
  • sărați
  • sărarăți
  • săraserăți
  • săraseți
a III-a (ei, ele)
  • sa
(să)
  • sare
  • sărau
  • săra
  • săraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

săra, sărezverb

  • 1. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: saliniza
    • format_quote Domnul colonel își săra laptele. DUMITRIU, N. 186. DLRLC
    • format_quote Au început a bate laptele pînă ce s-au ales untul, care l-au spălat și l-au sărat. DRĂGHICI, R. 140. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Eu ț-am zis aseară Să vezi oul cum se sară. NEGRUZZI, S. I 5. DLRLC
    • chat_bubble A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.