4 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRUTAT s. n. Sărutare. – V. săruta.

SĂRUTAT s. n. Sărutare. – V. săruta.

sărutat sn [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. I, 299/11 / Pl: ~uri, ~e / E: săruta] 1-2 (Înv) Sărutare (1-2). 3 Sărutare (4).

SĂRUTAT s. n. Sărutare, sărut. Îl mîngîie iarăși sărutatul mamei. BASSARABESCU, V. 26. Pe Irina o podidi plînsul și mai tare. Gheorghe o mai potolește cu un sărutat. BUJOR, S. 62. Și sufletu-mi atuncea pe buzele-ți să zboare, Să ia un lung, un dulce, un vecinic sărutat. ALEXANDRESCU, M. 59.

sărutát n., pl. urĭ. Vechĭ. Acțiunea de a saluta. Salutare. Azĭ. Acțiunea de a săruta. Sărutare.

SĂRUTA, sărut, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.

săruta [At: COD. VOR. 30/6 / V: (înv) ~riu~, ~rota / Pzi: sărut / E: ml salutare] 1 vt A saluta (1). 2 vt A întâmpina (cu bucurie, cu simpatie, cu entuziasm, cu satisfacție) Si: a saluta (3). 3 vt (Îvr) A îmbrățișa (o carieră, o activitate etc.). 4-5 vtrr (C. i. oameni sau părți ale corpului lor) A atinge cu buzele pentru a-și manifesta afecțiunea, respectul, umilința, recunoștința etc. față de cineva Si: (pfm) a pupa, (reg) a țuca. 6 vt (Îe) ~ mâna (sau mâinile, mânușița etc.) Formulă de salut (la întâlnire ori la despărțire) sau de mulțumire adresată femeilor, persoanelor (mai) în vârstă sau, în trecut, stăpânilor. 7 vt (Îe) Sărutăm dreapta Formulă de salut (la întâlnire ori la despărțire) sau de mulțumire adresată (în trecut) preoților, domnitorilor, boierilor, stăpânilor. 8 vt (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) cununiile A asista la cununia cuiva, a ajunge să vadă pe cineva căsătorit.

SĂRUTA, sărut, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (Înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.

SĂRUTA, sărut, vb. I. Tranz. A atinge un lucru sau o ființă cu buzele în semn de afecțiune sau ca o manifestare erotică; a pupa. Și apucîndu-i capul între mîni, o sărutai ca pe un copil, în părul ei negru și bogat. HOGAȘ, M. N. 26. La plecare, mama Ilinca l-a sărutat mai cu rupere de inimă și a plîns mai cu foc. VLAHUȚĂ, O. A. I 95. Moșneagul, văzînd aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutînd mereu cucoșul și dezmierdîndu-l. CREANGĂ, P. 69. Astă-noapte am visat, Bade, că te-am sărutat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 225. ◊ (Poetic) Gingașa fată... Numai de soare fu sărutată. ALECSANDRI, P. I 20. ◊ Fig. Papura se îndoia așa de tare, încît săruta apa, cu vîrfurile ei simțitoare. CAZABAN, V. 32. Cine n-are ochi negri, sărută și albaștri (= dacă nu poți avea ceea ce dorești, te mulțumești cu ce ai). ◊ Refl. reciproc. Tremurînd ei se sărută... Ea-și acopere cu mîna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. EMINESCU, O. I 82. Spune-mi mîndră-adevărat: De cînd badiu te-a lăsat, Tu cu cîți te-ai sărutat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403. ◊ Intranz. Să-ncalță frumușel Și sărută subțirel, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 384. ♦ A atinge cu buzele mîna cuiva, un obiect de cult (sau considerat ca atare) schițînd sărutul în semn de respect, adorație, umilință. Ajuns în țară, eu te rog, Fă-mi cel din urmă bine: Pămîntul țării să-l săruți Și pentru mine! COȘBUC, P. I 79. Apoi, sărutînd mîna tatălui său, se despărțiră. ISPIRESCU, L. 19. Îi dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluirea jurămîntului. CREANGĂ, P. 207. ◊ Fig. [Țara mea] Dunărea bătrînă... îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare și de unde soarele apune. RUSSO, O. 22. ◊ Expr. Sărut mîna = formulă de salut adresată de obicei unei femei (mai în vîrstă). M-am închinat cu sărut mîna, cucoană Zamfiriță. ALECSANDRI, T. I 33. Sărut dreapta = formulă servilă de salut adresată în trecut preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. Boier Stoiceo, sărutămu-ți dreapta, așa te îndeamnă... boierul Rovin... să-ți ridici în sîrg nevasta și copiii și... să fugi spre munți. GALACTION, O. I 52.

A SE SĂRUTA mă sărut intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /<lat. salutare

A SĂRUTA sărut tranz. A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință). ◊ Cine nu are ochi negri sărută și albaștri se spune despre cel care, neavând ceea ce dorește, se mulțumește cu ceea ce are. Sărut mâna! formulă de salut adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. /<lat. salutare

sărutà v. a pune buzele pe un obiect venerat (cruce, icoană), pe fața sau pe mâinile cuiva. [Lat. SALUTARE].

2) sărút, a v. tr. (lat. salúto, -áre, a saluta; it. salutare, pv. cat. sp. saludar, fr. saluer, pg. saudar). Vechĭ. Salut. Azĭ. Ating cu buzele o ființă saŭ un lucru ĭubit orĭ venerat: fiu săruta mîna tatăluĭ, bătrînu săruta ĭcoana. V. gĭugiulesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!sărut-mâna/(fam.) săru-mâna s. n. (în: a merge/a umbla cu ~)

săruta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sărut, 2 sg. săruți, 3 săru; conj. prez. 1 sg. să sărut, 3 să sărute

săruta (a ~) vb., ind. prez. 3 săru

sărut mâna (formulă de salut sau de mulțumire) vb. + s. f.

săruta vb., ind. prez. 1 sg. sărut, 3 sg. și pl. săru

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRUTAT s. sărut, sărutare, (pop. și fam.) pupare, pupat, pupătură, țocăit, (Ban., Transilv. și Maram.) țucare, țucat, (înv.) sărutătură. (Gata cu ~!)

SĂRUTA vb. (pop. și fam.) a (se) pupa, (Transilv., Maram. și Ban.) a (se) țuca, (fam.) a (se) țocăi. (S-au ~ pe buze.)

SĂRUTA vb. (pop. și fam.) a (se) pupa, (Transilv., Maram. și Ban.) a (se) țuca, (fam.) a (se) țocăi. (S-au ~ pe buze.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

săruta (sărutat, at), vb.1. (Înv.) A saluta. – 2. A pupa. – Mr. sărut(are). Lat. salutāre (Pușcariu 1528; REW 7556; Șeineanu, Semasiol., 188; Densusianu, GS, II, 20). De uz general, mai puțin Banatul (ALR, I, 79). – Der. sărut, s. n. (sărutare); sărutat (var. sărutătură), s. n. (înv., salut; pupat).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a săruta (pe cineva) în creștet expr. a fi mult mai înalt (decât cineva).

A SĂRUTA a face respirație gură la gură / bușon la bușon, a pupa, a pupăci, a ștampila, a țocăi.

Intrare: sărutat (part.)
sărutat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărutat
  • sărutatul
  • sărutatu‑
  • săruta
  • sărutata
plural
  • sărutați
  • sărutații
  • sărutate
  • sărutatele
genitiv-dativ singular
  • sărutat
  • sărutatului
  • sărutate
  • sărutatei
plural
  • sărutați
  • sărutaților
  • sărutate
  • sărutatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sărutat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărutat
  • sărutatul
  • sărutatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sărutat
  • sărutatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sărut-mâna
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărut-mâna
  • sărut-mâna
plural
genitiv-dativ singular
  • sărut-mâna
  • sărut-mâna
plural
vocativ singular
plural
Intrare: săruta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săruta
  • sărutare
  • sărutat
  • sărutatu‑
  • sărutând
  • sărutându‑
singular plural
  • săru
  • sărutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sărut
(să)
  • sărut
  • sărutam
  • sărutai
  • sărutasem
a II-a (tu)
  • săruți
(să)
  • săruți
  • sărutai
  • sărutași
  • sărutaseși
a III-a (el, ea)
  • săru
(să)
  • sărute
  • săruta
  • sărută
  • sărutase
plural I (noi)
  • sărutăm
(să)
  • sărutăm
  • sărutam
  • sărutarăm
  • sărutaserăm
  • sărutasem
a II-a (voi)
  • sărutați
(să)
  • sărutați
  • sărutați
  • sărutarăți
  • sărutaserăți
  • sărutaseți
a III-a (ei, ele)
  • săru
(să)
  • sărute
  • sărutau
  • săruta
  • sărutaseră
săriuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărota
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărutatsubstantiv neutru

  • 1. Sărut, sărutare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl mîngîie iarăși sărutatul mamei. BASSARABESCU, V. 26. DLRLC
    • format_quote Pe Irina o podidi plînsul și mai tare. Gheorghe o mai potolește cu un sărutat. BUJOR, S. 62. DLRLC
    • format_quote Și sufletu-mi atuncea pe buzele-ți să zboare, Să ia un lung, un dulce, un vecinic sărutat. ALEXANDRESCU, M. 59. DLRLC
etimologie:
  • vezi săruta DEX '98 DEX '09

săruta, sărutverb

  • 1. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și apucîndu-i capul între mîni, o sărutai ca pe un copil, în părul ei negru și bogat. HOGAȘ, M. N. 26. DLRLC
    • format_quote La plecare, mama Ilinca l-a sărutat mai cu rupere de inimă și a plîns mai cu foc. VLAHUȚĂ, O. A. I 95. DLRLC
    • format_quote Moșneagul, văzînd aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutînd mereu cucoșul și dezmierdîndu-l. CREANGĂ, P. 69. DLRLC
    • format_quote Astă-noapte am visat, Bade, că te-am sărutat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 225. DLRLC
    • format_quote poetic Gingașa fată... Numai de soare fu sărutată. ALECSANDRI, P. I 20. DLRLC
    • format_quote figurat Papura se îndoia așa de tare, încît săruta apa, cu vîrfurile ei simțitoare. CAZABAN, V. 32. DLRLC
    • format_quote Tremurînd ei se sărută... Ea-și acopere cu mîna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. EMINESCU, O. I 82. DLRLC
    • format_quote Spune-mi mîndră-adevărat: De cînd badiu te-a lăsat, Tu cu cîți te-ai sărutat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Să-ncalță frumușel Și sărută subțirel, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 384. DLRLC
    • format_quote Ajuns în țară, eu te rog, Fă-mi cel din urmă bine: Pămîntul țării să-l săruți Și pentru mine! COȘBUC, P. I 79. DLRLC
    • format_quote Apoi, sărutînd mîna tatălui său, se despărțiră. ISPIRESCU, L. 19. DLRLC
    • format_quote Îi dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluirea jurămîntului. CREANGĂ, P. 207. DLRLC
    • format_quote figurat [Țara mea] Dunărea bătrînă... îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare și de unde soarele apune. RUSSO, O. 22. DLRLC
    • chat_bubble Cine n-are ochi negri, sărută și albaștri = dacă nu poți avea ceea ce dorești, te mulțumești cu ce ai. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote M-am închinat cu sărut mîna, cucoană Zamfiriță. ALECSANDRI, T. I 33. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv învechit Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Boier Stoiceo, sărutămu-ți dreapta, așa te îndeamnă... boierul Rovin... să-ți ridici în sîrg nevasta și copiii și... să fugi spre munți. GALACTION, O. I 52. DLRLC
etimologie:

sărut-mânasubstantiv neutru invariabil

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic