2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sărmăni vi [At: N. TEST (1648), 91r/7 / V: surum~ / Pzi: ~nesc / E: sărman] (Îrg) A sărăci (3).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRMĂNI vb. v. calici, ruina, sărăci, scăpăta.

sărmăni vb. v. CALICI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA.

Intrare: sărmănire
sărmănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărmănire
  • sărmănirea
plural
  • sărmăniri
  • sărmănirile
genitiv-dativ singular
  • sărmăniri
  • sărmănirii
plural
  • sărmăniri
  • sărmănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: sărmăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sărmăni
  • sărmănire
  • sărmănit
  • sărmănitu‑
  • sărmănind
  • sărmănindu‑
singular plural
  • sărmănește
  • sărmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sărmănesc
(să)
  • sărmănesc
  • sărmăneam
  • sărmănii
  • sărmănisem
a II-a (tu)
  • sărmănești
(să)
  • sărmănești
  • sărmăneai
  • sărmăniși
  • sărmăniseși
a III-a (el, ea)
  • sărmănește
(să)
  • sărmănească
  • sărmănea
  • sărmăni
  • sărmănise
plural I (noi)
  • sărmănim
(să)
  • sărmănim
  • sărmăneam
  • sărmănirăm
  • sărmăniserăm
  • sărmănisem
a II-a (voi)
  • sărmăniți
(să)
  • sărmăniți
  • sărmăneați
  • sărmănirăți
  • sărmăniserăți
  • sărmăniseți
a III-a (ei, ele)
  • sărmănesc
(să)
  • sărmănească
  • sărmăneau
  • sărmăni
  • sărmăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)