3 intrări
22 de definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (6)
- relaționale (8)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂRITOARE, săritori, s. f. (Rar) 1. Cascadă. Jiul... se prăbușește urlînd în săritoarea de la Zăval. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Loc peste care se sare; obstacol. Nu mă îngrijesc eu de zidul ăsta, care n-are mai mult de cinci metri înălțime; e o «săritoare» neînsemnată. La TDRG.
săritoare f. cascadă: săritoarea dela Zăval.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săritoáre f., pl. -orĭ. Rar. Loc unde trebuĭe să sarĭ, să te aruncĭ în jos, ca apa la o cascadă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂRITOR, -OARE, săritori, -oare, adj., s. m. s. f. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se grăbește (să facă ceva); care intervine rapid într-o acțiune. ♦ Spec. Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe exterioare. ◊ (Pop.) Fântână săritoare = fântână arteziană. II. S. f., s. m. 1. S. f. (Înv.) Cascadă. 2. S. m. și f. Sportiv care participă la probe de sărituri. – Sări + suf. -tor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
săritor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: sărit2 + -tor] 1 a Care sare2 (1). 2 a (Îe) ~ în ochi Absolut evident Si: frapant. 3 smf (Spc) Persoană care practică probe de sărituri în diverse ramuri sportive. 4 smf (Spc; înv) Acrobat. 5 sf (Pop) Cascadă (1). 6 sf (Lpl) Familie de insecte din ordinul ortopterelor care au picioarele din urmă adaptate pentru sărit1. 7 sf (Lsg) Insectă care face parte din familia săritoarelor (6). 8 sm (Ent; reg; spc) Cosaș (5). 9 sf (Îvr; lpl) Ordin de mamifere care au caracteristica de a sări2. 10 sf (Buc; Mol) Parte a lăptocului morii de lângă roată, mai înclinată decât restul lăptocului Si: (reg) sărită2 (9). 11 sf (Reg) Ultima porțiune a ulucului pe care sunt coborâte lemnele, din munte, puțin ridicată în sus, de unde acestea cad în tason făcând un salt2 prin aer Si: (reg) sărită2 (10). 12 sf (Reg) Săritură (1). 13 sfn (Pop) Pârleaz. 14 sf Loc în care o potecă de munte se întrerupe brusc și se continuă la alt nivel. 15 sf (Reg) Piatră mare, așezată în drum care trebuie sărită pentru a putea trece drumul. 16 a (D. lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe exterioare. 17 a (Asr; d. ape) Care țâșnește în sus (din pământ). 18 a (Îs) Fântână ~ Fântână arteziană. 19 a (D. oameni) Care se grăbește, care se repede (să facă ceva). 20 a (D. oameni) Care intervine grabnic într-o acțiune. 21 a (D. oameni) Care e gata să ajute pe cineva Si: îndatoritor, serviabil. 22 a (Spc; înv) Care se repede la cineva, cu dușmănie, atacându-l. 23 sf (Mun; Olt) Joc de copii nedefinit mai de aproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRITOR, -OARE, săritori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se grăbește (să facă ceva); care intervine grabnic într-o acțiune. ♦ Spec. Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe exterioare. ◊ (Pop.) Fântână săritoare = fântână arteziană. II. Subst. 1. S. f. (Înv.) Cascadă. 2. S. m. și f. Sportiv care participă la probe de sărituri. – Sări + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SĂRITOR, -OARE, săritori, -oare, adj. 1. Care sare; (despre apă) care țîșnește. Fîntîni de ape săritoare Ar răcori-o-n orice clipă. MACEDONSKI, O. I 67. Capra mea nu-i de cele săritoare și-i bună de lapte. CREANGĂ, P. 42. ◊ (Popular) Fîntînă săritoare = fîntînă arteziană, v. artezian. 2. Care aleargă în ajutorul cuiva, care e gata să ajute pe cineva. Cînd a început a cărunți era, ca orice romîn, blînd și săritor la nevoia altuia. SADOVEANU, O. VIII 90. Tot satul îl iubea fiindcă era bun și liniștit și săritor la nevoie. REBREANU, R. I 137. Ercule, săritor, precum firea îl lăsase pre el, cînd auzea de nedreptăți, n-aștepta să-i zică de două ori. ISPIRESCU, U. 75.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) și substantival Care sare. 2) fig. (despre persoane) Care este totdeauna gata să ajute pe cineva; care vine în ajutor. /a sări + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
săritoare (cascadă, ruptură de teren) s. f., g.-d. art. săritorii; pl. săritori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
săritoare (cascadă, ruptură de teren) s. f., g.-d. art. săritorii; pl. săritori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
săritoare (cascadă, obstacol) s. f., g.-d. art. săritorii; pl. săritori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săritor adj. m., s. m., pl. săritori; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. săritoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
săritor adj. m., s. m., pl. săritori; adj. f., s. f. sg. și pl. săritoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
săritor adj. m., pl. săritori; f. sg. și pl. săritoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂRITOARE s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă, pârleaz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săritoare s. v. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ. PÎRLEAZ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FÂNTÂNĂ SĂRITOARE s. v. arteziană, fântână (arteziană, țâșnitoare), havuz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂRITOR adj. v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂRITOR s. v. acrobat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fîntînă săritoare s. v. ARTEZIANĂ. FÎNTÎNĂ (ARTEZIANĂ, ȚÎȘNITOARE). HAVUZ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săritor adj. v. AMABIL. BINEVOITOR. ÎNDATORITOR. SERVIABIL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săritor s. v. ACROBAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
săritoare, săritorisubstantiv feminin
-
- Jiul... se prăbușește urlînd în săritoarea de la Zăval. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
-
-
- Nu mă îngrijesc eu de zidul ăsta, care n-are mai mult de cinci metri înălțime; e o «săritoare» neînsemnată. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Sări + sufix -tor. DEX '98 DEX '09
săritor, săritoareadjectiv
- 1. Care sare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fîntîni de ape săritoare Ar răcori-o-n orice clipă. MACEDONSKI, O. I 67. DLRLC
- Capra mea nu-i de cele săritoare și-i bună de lapte. CREANGĂ, P. 42. DLRLC
-
- 2. Care se grăbește (să facă ceva); care intervine rapid într-o acțiune. DEX '09
- 2.1. Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd a început a cărunți era, ca orice romîn, blînd și săritor la nevoia altuia. SADOVEANU, O. VIII 90. DLRLC
- Tot satul îl iubea fiindcă era bun și liniștit și săritor la nevoie. REBREANU, R. I 137. DLRLC
- Ercule, săritor, precum firea îl lăsase pre el, cînd auzea de nedreptăți, n-aștepta să-i zică de două ori. ISPIRESCU, U. 75. DLRLC
-
-
- 3. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe exterioare. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Sări + sufix -tor. DEX '98 DEX '09
săritor, săritorisubstantiv masculin săritoare, săritoaresubstantiv feminin
- 1. Sportiv care participă la probe de sărituri. DEX '09 DEX '98sinonime: acrobat
etimologie:
- Sări + sufix -tor. DEX '98 DEX '09