2 intrări

O definiție

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sărcui, pers. 3 sg. sărcuiește, vb. IV (reg.; despre coțofene) a scoate strigătul caracteristic speciei; a sărcăli.

Intrare: sărcuire
sărcuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărcuire
  • sărcuirea
plural
  • sărcuiri
  • sărcuirile
genitiv-dativ singular
  • sărcuiri
  • sărcuirii
plural
  • sărcuiri
  • sărcuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: sărcui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sărcui
  • sărcuire
  • sărcuit
  • sărcuitu‑
  • sărcuind
  • sărcuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • sărcuiește
(să)
  • sărcuiască
  • sărcuia
  • sărcui
  • sărcuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • sărcuiesc
(să)
  • sărcuiască
  • sărcuiau
  • sărcui
  • sărcuiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)