opțiuni

2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sărcinare sf [At: DRLU / Pl: ~nări / E: sarcină] (Înv) Însărcinare.

sărcina vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~nez / E: sărcina] (Înv) A însărcina.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRCINARE s. v. însărcinare, misiune, sarcină.

sărcinare s. v. ÎNSĂRCINARE. MISIUNE. SARCINĂ.

SĂRCINA vb. v. însărcina.

sărcina vb. v. ÎNSĂRCINA.

Intrare: sărcinare
sărcinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărcinare
  • sărcinarea
plural
  • sărcinări
  • sărcinările
genitiv-dativ singular
  • sărcinări
  • sărcinării
plural
  • sărcinări
  • sărcinărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sărcina
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sărcina
  • sărcinare
  • sărcinat
  • sărcinatu‑
  • sărcinând
  • sărcinându‑
 singular plural
  • sărcinează
  • sărcinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sărcinez
 (să)
  • sărcinez
  • sărcinam
  • sărcinai
  • sărcinasem
a II-a (tu)
  • sărcinezi
 (să)
  • sărcinezi
  • sărcinai
  • sărcinași
  • sărcinaseși
a III-a (el, ea)
  • sărcinează
 (să)
  • sărcineze
  • sărcina
  • sărcină
  • sărcinase
plural I (noi)
  • sărcinăm
 (să)
  • sărcinăm
  • sărcinam
  • sărcinarăm
  • sărcinaserăm
  • sărcinasem
a II-a (voi)
  • sărcinați
 (să)
  • sărcinați
  • sărcinați
  • sărcinarăți
  • sărcinaserăți
  • sărcinaseți
a III-a (ei, ele)
  • sărcinează
 (să)
  • sărcineze
  • sărcinau
  • sărcinară
  • sărcinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)