SERBARE, serbări, s. f. 1. Faptul de a serba; sărbătorire; p. ext. manifestare cu caracter solemn organizată cu scopul de a celebra un eveniment important; festivitate, petrecere. 2. (Rar) Sărbătoare (1). – V. serba.

serbare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) săr~ (G-D: sărbarei și sărbărei) / Pl: ~bări / E: serba] 1 (Asr) Sărbătoare (2). 2 (Spc) Manifestare cu caracter solemn, sărbătoresc, colectiv, organizată pentru a marca un eveniment (considerat) important, pentru a aniversa sau comemora ceva sau pe cineva, pentru a cinsti, a omagia pe cineva sau ceva Si: aniversare, comemorare, festivitate, celebrare, oficiere. 3 Oficiere a unei ceremonii Si: celebrare. 4 (Pex) Petrecere. 5 (Înv) Hram (2).

SERBARE, serbări, s. f. 1. Faptul de a serba; sărbătorire; p. ext. manifestare cu caracter solemn organizată cu scopul de a celebra un eveniment important; festivitate, petrecere. 2. (Rar) Sărbătoare (1). – V. serba.

SERBARE, serbări, s. f. 1. Faptul de a serba; sărbătorire; p. ext. festivitate, petrecere. Acum trei ori patru ani, meșterul Roman Lupu l-a văzut doar cu ochii lui pe șeful gării, la Iași, luînd parte la serbarea de 1 Mai. GALAN, Z. R. 11. Eram și eu p-acolo de căscam gura pe din afară pe la toate serbările. ISPIRESCU, L. 32. Radul, neclintit în deciziunea sa, ordona să se pregătească serbarea nunții. NEGRUZZI, S. I 107. 2. Sărbătoare. Învingătorul crezu de cuviință a-i eterniza memoria zidind o biserică pe locul bătăliei și înființînd o serbare anuală, rămasă pînă astăzi sub numele de «Moși». HASDEU, I. V. 169. ◊ (Poetic) Se apropie cea mai dulce și mai poetică serbare a primăverii: înflorirea livezilor. SADOVEANU, O. VI 400.

SERBARE ~ări f. 1) v. A SERBA. 2) Solemnitate organizată cu ocazia unui eveniment; festivitate. ~ școlară. /v. a serba

serbare f. acțiunea de a serba și sărbătoarea însăș.

sărbare sf vz serbare

sărbáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a sărba. Petrecere laică maĭ deosebită a uneĭ mulțimĭ: sărbare populară, societatea viticultorilor va da o sărbare în grădina publică, a da o sărbare în onoarea unuĭ poet.

serbare s. f., g.-d. art. serbării; pl. serbări

serbare s. f., g.-d. art. serbării; pl. serbări

serbare s. f., g.-d. art. serbării; pl. serbări

serbare.

SERBARE s. v. celebrare, hram, oficiere, săvârșire, slujire, slujit.

SERBARE s. 1. aniversare, celebrare, prăznuire, sărbătorire, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. sărbătoare, sărbătorire. (~ nunții lor; cu prilejul ~ării.) 3. comemorare, sărbătorire, (rar) comemorație, (înv.) pomană. (~ unui eveniment important.) 4. festivitate, (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie. (~ de împărțire a premiilor.)

SERBARE s. 1. aniversare, celebrare, prăznuire, sărbătorire, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. sărbătoare, sărbătorire. (~ nunții lor; cu prilejul ~.) 3. comemorare, sărbătorire, (rar) comemorație, (înv.) pomană. (~ unui eveniment important.) 4. festivitate, (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie. (~ de împărțire a premiilor.)

serbare s. v. CELEBRARE. HRAM. OFICIERE. SĂVÎRȘIRE. SLUJIRE. SLUJIT.