4 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRARE s. f. Acțiunea de a săra; sărat1. – V. săra

sărare sf [At: DRLU / Pl: ~rări / E: săra] 1 Presărare de sare pentru a potrivi gustul Si: sărat1 (1), (îrg) sărătură (8). 2-3 (Procedeu de) conservare a alimentelor prin adăugare de sare Si: sărat1 (2-3). 4-5 (Procedeu de) conservare a pieilor prin tratare cu sare.

SĂRARE s. f. Acțiunea de a săra; sărat1. – V. săra.

SĂRARE s. f. Acțiunea de a săra. Sărarea... se face spintecînd peștele pe pîntece... și presărîndu-i sare. PAMFILE, I. C. 72.

SĂRA, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.

SĂRA, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.

SĂRAR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (În trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.

SĂRAR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (În trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.

săra [At: ANON. CAR. / Pzi: ~rez și (reg) sar, săr / E: ml salare] 1 (Fșa; c. i. alimente) A presăra sare pentru a potrivi gustul Si: (reg) a sărui. 2 vt (Îe) A-și ~ inima (sau sufletul) A simți o satisfacție deosebită (în urma unei răzbunări). 3 (Reg; îe) A-și ~ sufletul cu ceva A face un rău cuiva. 4 (Reg; îae) A avea pe cineva pe conștiință. 5 (C. i. alimente) A adăuga, a pune sare pentru a conserva. 6 (Pex) A conserva prin adăugare de sare. 7 (Reg; îe) A ~ (pe cinva) să nu se împută A bate rău pe cineva. 8 (Fșa) A da , a conferi (sau a căpăta) un gust (mai) sărat. 9 (Reg; fig; c. i. oameni) A ofensa (cu vorba) Si: a certa, a dojeni, a jigni.

sărar [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 338 / Pl: (1) ~i, (2, 3) ~e, ~uri / E: sare + -ar] 1 sm (În trecut) Vânzător de sare. 2 sn (Mun; Olt) Vas de pământ, de lemn etc. în care se păstrează sarea. 3 sn (Reg) Solniță. 4 sn (Mol; Mun) Crăcană în care se pune un bulgăre de sare pentru vite. 5 s (Reg) Bulgăre de sare.

SĂRA, sărez și sar, vb. I. Tranz. A pune sare, a presăra sare pe alimente sau mîncări, cu scopul de a le da un gust bun sau de a le conserva. Domnul colonel își săra laptele. DUMITRIU, N. 186. Au început a bate laptele pînă ce s-au ales untul, care l-au spălat și l-au sărat. DRĂGHICI, R. 140. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrîngerii unui adversar. ◊ Refl. pas. Eu ț-am zis aseară Să vezi oul cum se sară. NEGRUZZI, S. I 5.

SĂRAR2, sărare, s. n. Vas de pămînt în care se păstrează sarea; solniță. (Cu pronunțare regională) Solnița sau sărariul, care poate fi cu o cavitate sau două: una pentru sare, alta pentru piper. PAMFILE, I. C. 391.

SĂRAR1, sărari, s. m. Negustor ambulant de sare. Păcurarii și sărarii, cei ce umblă prin sate cu desfacerea păcurii sau gazului și a sării. PAMFILE, I. C. 244. (Cu pronunțare regională) O baniță de sare... se plătește cu zece parale, din care opt se dau ciocanarului și două sararului. I. IONESCU, P. 36.

A SE SĂRA se ~ea intranz. (despre alimente puse la conservare) A căpăta gust de sare. /<lat. salare

A SĂRA ~ez tranz. (mâncăruri, alimente) A trata cu sare (pentru a da un gust bun sau pentru a conserva). ◊ A-și ~ inima a se liniști în urma unei răzbunări. /<lat. salare

sărà v. a pune sare, a drege bucatele cu sare. [Lat. SALARE].

1) sar și sărez, a sărá v. tr. (lat. salare = sallire și sállere, a săra; it. salare, pv. sp. pg. salar, fr. saler. V. presar). Dreg cu sare, pun sare: a săra carnea. Fig. A-țĭ săra inima, sufletu, a te simțĭ mulțămit de ceva. – Și săr, sărĭ (pers. 1 și 2).

sărár m. Vechĭ. Negustor de sare. V. ceangăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sărare s. f., g.-d. art. sărării

sărare s. f., g.-d. art. sărării

sărare s. f., g.-d. art. sărării

săra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sărez, 3 sărea; conj. prez. 1 sg. să sărez, 3 să săreze

sărar2 (persoană) (înv.) s. m., pl. sărari

sărar1 (obiect) (rar) s. n., pl. sărare

săra (a ~) vb., ind. prez. 3 sărea

sărar1 (persoană) (înv.) s. m., pl. sărari

sărar2 (obiect) (rar) s. n., pl. sărare

săra vb., ind. prez. 1 sg. sărez, 3 sg. și pl. sărea

sărar (persoană) s. m., pl. sărari

sărar (obiect) s. n., pl. sărare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRARE s. 1. v. sărat. 2. v. salinizare. (~ apelor mării.)

SĂRARE s. 1. sărat, (înv. și reg.) sărătură. (~ peștelui, pentru conservare.) 2. salinizare. (~ apelor mării.)

SĂRA vb. a (se) saliniza. (Lacurile se pot ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sărar, sărari, s.m. – (înv.) Negustor de sare: „Am fo’ vo patruzeci de căruțe de sărari” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 295). ♦ (onom.) Sărar, Sărari, Săraru, nume de familie în Maramureș. – Din sare + suf. -ar (DEX, MDA).

Intrare: sărare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărare
  • sărarea
plural
  • sărări
  • sărările
genitiv-dativ singular
  • sărări
  • sărării
plural
  • sărări
  • sărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: săra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săra
  • sărare
  • sărat
  • săratu‑
  • sărând
  • sărându‑
singular plural
  • sărea
  • sărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sărez
(să)
  • sărez
  • săram
  • sărai
  • sărasem
a II-a (tu)
  • sărezi
(să)
  • sărezi
  • sărai
  • sărași
  • săraseși
a III-a (el, ea)
  • sărea
(să)
  • săreze
  • săra
  • sără
  • sărase
plural I (noi)
  • sărăm
(să)
  • sărăm
  • săram
  • sărarăm
  • săraserăm
  • sărasem
a II-a (voi)
  • sărați
(să)
  • sărați
  • sărați
  • sărarăți
  • săraserăți
  • săraseți
a III-a (ei, ele)
  • sărea
(să)
  • săreze
  • sărau
  • săra
  • săraseră
verb (VT18)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săra
  • sărare
  • sărat
  • săratu‑
  • sărând
  • sărându‑
singular plural
  • sa
  • sărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sar
(să)
  • sar
  • săram
  • sărai
  • sărasem
a II-a (tu)
  • sari
(să)
  • sari
  • sărai
  • sărași
  • săraseși
a III-a (el, ea)
  • sa
(să)
  • sare
  • săra
  • sără
  • sărase
plural I (noi)
  • sărăm
(să)
  • sărăm
  • săram
  • sărarăm
  • săraserăm
  • sărasem
a II-a (voi)
  • sărați
(să)
  • sărați
  • sărați
  • sărarăți
  • săraserăți
  • săraseți
a III-a (ei, ele)
  • sa
(să)
  • sare
  • sărau
  • săra
  • săraseră
Intrare: sărar (obiect)
sărar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărar
  • sărarul
  • săraru‑
plural
  • sărare
  • sărarele
genitiv-dativ singular
  • sărar
  • sărarului
plural
  • sărare
  • sărarelor
vocativ singular
plural
Intrare: sărar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărar
  • sărarul
  • săraru‑
plural
  • sărari
  • sărarii
genitiv-dativ singular
  • sărar
  • sărarului
plural
  • sărari
  • sărarilor
vocativ singular
  • sărarule
  • sărare
plural
  • sărarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărare, sărărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a săra; sărat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sărat
    • format_quote Sărarea... se face spintecînd peștele pe pîntece... și presărîndu-i sare. PAMFILE, I. C. 72. DLRLC
etimologie:
  • vezi săra DEX '09 DEX '98

săra, sărezverb

  • 1. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: saliniza
    • format_quote Domnul colonel își săra laptele. DUMITRIU, N. 186. DLRLC
    • format_quote Au început a bate laptele pînă ce s-au ales untul, care l-au spălat și l-au sărat. DRĂGHICI, R. 140. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Eu ț-am zis aseară Să vezi oul cum se sară. NEGRUZZI, S. I 5. DLRLC
    • chat_bubble A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

sărar, săraresubstantiv neutru

  • 1. rar Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Solnița sau sărariul, care poate fi cu o cavitate sau două: una pentru sare, alta pentru piper. PAMFILE, I. C. 391. DLRLC
etimologie:
  • Sare + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

sărar, sărarisubstantiv masculin

  • 1. în trecut Negustor ambulant de sare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Păcurarii și sărarii, cei ce umblă prin sate cu desfacerea păcurii sau gazului și a sării. PAMFILE, I. C. 244. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională O baniță de sare... se plătește cu zece parale, din care opt se dau ciocanarului și două sararului. I. IONESCU, P. 36. DLRLC
etimologie:
  • Sare + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.