opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRAR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (În trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.

SĂRAR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (În trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.

sărar [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 338 / Pl: (1) ~i, (2, 3) ~e, ~uri / E: sare + -ar] 1 sm (În trecut) Vânzător de sare. 2 sn (Mun; Olt) Vas de pământ, de lemn etc. în care se păstrează sarea. 3 sn (Reg) Solniță. 4 sn (Mol; Mun) Crăcană în care se pune un bulgăre de sare pentru vite. 5 s (Reg) Bulgăre de sare.

SĂRAR2, sărare, s. n. Vas de pămînt în care se păstrează sarea; solniță. (Cu pronunțare regională) Solnița sau sărariul, care poate fi cu o cavitate sau două: una pentru sare, alta pentru piper. PAMFILE, I. C. 391.

SĂRAR1, sărari, s. m. Negustor ambulant de sare. Păcurarii și sărarii, cei ce umblă prin sate cu desfacerea păcurii sau gazului și a sării. PAMFILE, I. C. 244. (Cu pronunțare regională) O baniță de sare... se plătește cu zece parale, din care opt se dau ciocanarului și două sararului. I. IONESCU, P. 36.

sărár m. Vechĭ. Negustor de sare. V. ceangăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sărar1 (obiect) (rar) s. n., pl. sărare

sărar2 (persoană) (înv.) s. m., pl. sărari

sărar1 (persoană) (înv.) s. m., pl. sărari

sărar2 (obiect) (rar) s. n., pl. sărare

sărar (obiect) s. n., pl. sărare

sărar (persoană) s. m., pl. sărari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRAR s. v. solniță.

sărar s. v. SOLNIȚĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sărar, sărari, s.m. – (înv.) Negustor de sare: „Am fo’ vo patruzeci de căruțe de sărari” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 295). ♦ (onom.) Sărar, Sărari, Săraru, nume de familie în Maramureș. – Din sare + suf. -ar (DEX, MDA).

Intrare: sărar (obiect)
sărar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărar
  • sărarul
  • săraru‑
plural
  • sărare
  • sărarele
genitiv-dativ singular
  • sărar
  • sărarului
plural
  • sărare
  • sărarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sărar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărar
  • sărarul
  • săraru‑
plural
  • sărari
  • sărarii
genitiv-dativ singular
  • sărar
  • sărarului
plural
  • sărari
  • sărarilor
vocativ singular
  • sărarule
  • sărare
plural
  • sărarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărar, săraresubstantiv neutru

  • 1. rar Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Solnița sau sărariul, care poate fi cu o cavitate sau două: una pentru sare, alta pentru piper. PAMFILE, I. C. 391. DLRLC
etimologie:
  • Sare + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

sărar, sărarisubstantiv masculin

  • 1. în trecut Negustor ambulant de sare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Păcurarii și sărarii, cei ce umblă prin sate cu desfacerea păcurii sau gazului și a sării. PAMFILE, I. C. 244. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională O baniță de sare... se plătește cu zece parale, din care opt se dau ciocanarului și două sararului. I. IONESCU, P. 36. DLRLC
etimologie:
  • Sare + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.