SĂPUNAR, săpunari, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care se ocupă cu prepararea săpunului. 2. Adj. (în sintagma) Cartofi săpunari = soi de cartofi de calitate superioară, de formă lunguiață, cu miezul alb-roz. – Săpun + suf. -ar.

săpunar [At: (sec. XVII) IORGA, S. D. V, 240 / V: (înv) săpon~, sapon~ / Pl: ~i / E: săpun + -ar] 1-2 sm Persoană care se ocupă cu prepararea (sau cu vânzarea) săpunului (1) Si: (îvr) săpungiu (1-2), săpungia (1-2). 3 a (Îs) Cartof ~ Soi de cartof de calitate superioară, de formă lunguiață, cu miezul alb-roz. 4 sm (Bot; Trs; Mun) Săpunariță (Saponaria aficinalis).

SĂPUNAR, săpunari, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care se ocupă cu prepararea săpunului. 2. Adj. (În sintagma) Cartofi săpunari = soi de cartofi de calitate superioară, de formă lunguiață, cu miezul alb-roz. – Săpun + suf. -ar.

SĂPUNAR², săpunari, s. m. Persoană care se ocupă cu prepararea săpunului. (Atestat în forma săponar) Săponarii exercită cu multă osteneală meseria lor. I. IONESCU, P. 428. – Variantă: săponar s. m.

SĂPUNAR¹, săpunari, adj. m. (În expr.) Cartofi săpunari = soi de cartofi mari, de formă lunguiață, cu miezul alb-roz.

SĂPUNAR ~i m. Fabricant sau vânzător de săpun. /săpun + suf. ~ar

săpunar m. fabricant sau vânzător de săpun.

săpunár m. (d. săpun). Fabricant orĭ vînzător de săpun.

săponar sm vz săpunar

soponar sm vz săpunar

SĂPONAR s. m. v. săpunar.

SĂPONAR s. m. v. săpunar².

+săpunar² (persoană) (înv.) s. m., pl. săpunari

săpunar¹ adj. m. (cartof ~), s. m., pl. săpunari

săpunar adj. m., s. m., pl. săpunari

săpunar s. m., adj. m., pl. săpunari

SĂPUNAR s. v. ciuin, odagaci, săpunariță.

SĂPUNAR s. (înv.) săpungiu. (~ul fabrică și vinde săpun.)

SĂPUNAR s. (înv.) săpungiu. (~ul fabrică și vinde săpun.)

săpunar s. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIȚĂ.