săpoi sn [At: LB / V: ~oaie sf, sap~ / Pl: ~oaie / E: sapă¹ + -oi] 1-2 (Șdp) Sapă¹ (1) mare. 3 (Reg) Săpăligă (2). 4 (Reg) Cazma (1). 5 (Reg) Târnăcop. 6 (Reg) Ghionoi. 7 (Reg) Chitonag² cu care se fac găuri în pământ pentru semănatul diferitelor culturi sau pentru înfipt aracii la vie.

SĂPOI, săpoaie, s. n. (Regional) Augmentativ al lui sapă; sapă mare; un fel de tîrnăcop cu un singur tăiș, cu care se lucrează mai ales la vie. Ca din pămînt scoaseră unii săpoaie, alții ferăstraie... și plecară cătră codrul arătat de Petru. RETEGANUL, P. II 54. Săpoiu-n mînă că lua... Și la vie să ducea. MAT. FOLK. 95.

SĂPOI, săpoaie, s. n. (Reg.) Augmentativ al lui sapă; un fel de tîrnăcop cu un singur tăiș, cu care se lucrează mai ales la vie.

săpóĭ n., pl. oaĭe (d. sapă. V. țăpoĭ). Vest. Hîrleț.

sapoi sn vz săpoi

săpoaie sf vz săpoi

săpoiu n. sapă cu doi colți, târnăcop.

SĂPOI s. v. târnăcop.

săpoi s. v. TÎRNĂCOP.

săpoi, săpoaie, s.n. (pop.) 1. sapă mare. 2. săpăligă mare. 3. cazma. 4. târnăcop. 5. ghionoi (târnăcop a cărui lamă metalică este ascuțită la un capăt și în formă de ciocan la celălalt). 6. unealtă cu care se fac găuri în pământ pentru diverse semănături sau pentru înfipt aracii la vie; chitonag.