13 definiții pentru sămălui
din care- explicative (7)
- relaționale (4)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sămălui1 [At: CANTEMIR, HR. 51 / V: (înv) sem~, (reg) ~li, samali[1], / Pzi: ~esc / E: mg szamól] 1 vt(a) (Îrg) A calcula (1). 2 vt(a) A estima din punct de vedere numeric, cantitativ, valoric etc. 3 vt(a) (Trs) A număra. 4-6 vtir (Trs; Mar; îrg) A judeca. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
SĂMĂLUI vb. 1. (Mold.) A calcula, a socoti. Tri vestiți și a vremilor iscusiți sămăluitori ... cursul anilor nu numai istoricește, ci încă și astrologhicește foarte curat, sămăluind din toate invălăluciturile îi descurcă. CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Socotind cu firea sa că aceale greșeale a lui nu le sămăluiaște Dumnâdzău întru nemică. CRON. 1689, 42v. 2. (Mold., Trans. SE) A gîndi, a chibzui, a judeca. A: Iară omul acela, fiind înțălept, au sămăluit ș-au giudecat că acesta lucru iaste o socoteală dumnădzăiască. DVS, 12r. Să nu părăsim de-a cercetarea și de-a nesâmăluirea pre sine, socotind în mentea noastră pururea viata părinților. L SEC. XVII, 137v. C: Au sămăluit cu firea lor și au pricepui că mare urgie au biruit pre împăratul. S, 82r-82v. // B: În toate zilele alt lucru nu mai făcea, ci tot vrăji, si sămăluia cum va mai munci pre oameni să crează în bozii lui. LET. 1758, 94v; cf. L ante 1693, 217v-218r. 3. (Mold.) A aprecia; a presupune, a conchide. Sămăluiaște-să aceste să fie fost crai dachilor pre vrămile lui Iulie Chesar. CANTEMIR., HR, Această vîrstă a lui Milutin o sămăluiește Posonie. CANTEMIR, HR. Etimologie: magh. számolni. Vezi și nesămăluit, nesămăluitor, sămăluință, sămăluire, sămăluitor. Cf. c h i t i (2), r ă s ă j d u i, r ă s c h i t i; b i c i l u i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
samali v vz sămălui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sămăli v vz sămălui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semălui2 v vz sămălui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sămăluĭésc V. sămuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂMĂLUI vb. v. aprecia, calcula, chibzui, estima, evalua, gândi, judeca, măsura, număra, prețui, socoti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sămălui vb. v. APRECIA. CALCULA. CHIBZUI. ESTIMA. EVALUA. GÎNDI. JUDECA. MĂSURA. NUMĂRA. PREȚUI. SOCOTI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAMALI vb. v. calcula, socoti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
samali vb. v. CALCULA. SOCOTI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sămăli, sămălesc, (sămălui), vb. intranz. – (reg.) A chibzui, a socoti, a judeca: „Apoi o sămălit că n-a da cu zd’iciu-n ie…” (Bilțiu, 1999: 195); „Mere pe drum d’et’ilin / Și din cap sămăluind” (Ștețco, 1990: 346). – Din magh. számol „a socoti, a calcula” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sămăli, sămălesc, (sămălui), vb. intranz. – A chibzui, a socoti, a judeca: „Apoi o sămălit că n-a da cu zd’iciu-n ie…” (Bilțiu 1999: 195); „Mere pe drum d’et’ilin / Și din cap sămăluind” (Ștețco 1990: 346). – Din magh. számol, „a socoti”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|