13 definiții pentru sămălui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sămălui1 [At: CANTEMIR, HR. 51 / V: (înv) sem~, (reg) ~li, samali[1], / Pzi: ~esc / E: mg szamól] 1 vt(a) (Îrg) A calcula (1). 2 vt(a) A estima din punct de vedere numeric, cantitativ, valoric etc. 3 vt(a) (Trs) A număra. 4-6 vtir (Trs; Mar; îrg) A judeca. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

SĂMĂLUI vb. 1. (Mold.) A calcula, a socoti. Tri vestiți și a vremilor iscusiți sămăluitori ... cursul anilor nu numai istoricește, ci încă și astrologhicește foarte curat, sămăluind din toate invălăluciturile îi descurcă. CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Socotind cu firea sa că aceale greșeale a lui nu le sămăluiaște Dumnâdzău întru nemică. CRON. 1689, 42v. 2. (Mold., Trans. SE) A gîndi, a chibzui, a judeca. A: Iară omul acela, fiind înțălept, au sămăluit ș-au giudecat că acesta lucru iaste o socoteală dumnădzăiască. DVS, 12r. Să nu părăsim de-a cercetarea și de-a nesâmăluirea pre sine, socotind în mentea noastră pururea viata părinților. L SEC. XVII, 137v. C: Au sămăluit cu firea lor și au pricepui că mare urgie au biruit pre împăratul. S, 82r-82v. // B: În toate zilele alt lucru nu mai făcea, ci tot vrăji, si sămăluia cum va mai munci pre oameni să crează în bozii lui. LET. 1758, 94v; cf. L ante 1693, 217v-218r. 3. (Mold.) A aprecia; a presupune, a conchide. Sămăluiaște-să aceste să fie fost crai dachilor pre vrămile lui Iulie Chesar. CANTEMIR., HR, Această vîrstă a lui Milutin o sămăluiește Posonie. CANTEMIR, HR. Etimologie: magh. számolni. Vezi și nesămăluit, nesămăluitor, sămăluință, sămăluire, sămăluitor. Cf. c h i t i (2), r ă s ă j d u i, r ă s c h i t i; b i c i l u i.

sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂMĂLUI vb. v. aprecia, calcula, chibzui, estima, evalua, gândi, judeca, măsura, număra, prețui, socoti.

sămălui vb. v. APRECIA. CALCULA. CHIBZUI. ESTIMA. EVALUA. GÎNDI. JUDECA. MĂSURA. NUMĂRA. PREȚUI. SOCOTI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sămăli, sămălesc, (sămălui), vb. intranz. – (reg.) A chibzui, a socoti, a judeca: „Apoi o sămălit că n-a da cu zd’iciu-n ie…” (Bilțiu, 1999: 195); „Mere pe drum d’et’ilin / Și din cap sămăluind” (Ștețco, 1990: 346). – Din magh. számol „a socoti, a calcula” (MDA).

sămăli, sămălesc, (sămălui), vb. intranz. – A chibzui, a socoti, a judeca: „Apoi o sămălit că n-a da cu zd’iciu-n ie…” (Bilțiu 1999: 195); „Mere pe drum d’et’ilin / Și din cap sămăluind” (Ștețco 1990: 346). – Din magh. számol, „a socoti”.

Intrare: sămălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sămălui
  • sămăluire
  • sămăluit
  • sămăluitu‑
  • sămăluind
  • sămăluindu‑
singular plural
  • sămăluiește
  • sămăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sămăluiesc
(să)
  • sămăluiesc
  • sămăluiam
  • sămăluii
  • sămăluisem
a II-a (tu)
  • sămăluiești
(să)
  • sămăluiești
  • sămăluiai
  • sămăluiși
  • sămăluiseși
a III-a (el, ea)
  • sămăluiește
(să)
  • sămăluiască
  • sămăluia
  • sămălui
  • sămăluise
plural I (noi)
  • sămăluim
(să)
  • sămăluim
  • sămăluiam
  • sămăluirăm
  • sămăluiserăm
  • sămăluisem
a II-a (voi)
  • sămăluiți
(să)
  • sămăluiți
  • sămăluiați
  • sămăluirăți
  • sămăluiserăți
  • sămăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • sămăluiesc
(să)
  • sămăluiască
  • sămăluiau
  • sămălui
  • sămăluiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • samali
  • samalire
  • samalit
  • samalitu‑
  • samalind
  • samalindu‑
singular plural
  • samalește
  • samaliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • samalesc
(să)
  • samalesc
  • samaleam
  • samalii
  • samalisem
a II-a (tu)
  • samalești
(să)
  • samalești
  • samaleai
  • samaliși
  • samaliseși
a III-a (el, ea)
  • samalește
(să)
  • samalească
  • samalea
  • samali
  • samalise
plural I (noi)
  • samalim
(să)
  • samalim
  • samaleam
  • samalirăm
  • samaliserăm
  • samalisem
a II-a (voi)
  • samaliți
(să)
  • samaliți
  • samaleați
  • samalirăți
  • samaliserăți
  • samaliseți
a III-a (ei, ele)
  • samalesc
(să)
  • samalească
  • samaleau
  • samali
  • samaliseră
sămăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)