O definiție pentru sămădui

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sămădui, sămăduiesc, vb. IV (reg.) a da seamă, a da socoteală de ceva.

Intrare: sămădui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sămădui
  • sămăduire
  • sămăduit
  • sămăduitu‑
  • sămăduind
  • sămăduindu‑
singular plural
  • sămăduiește
  • sămăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sămăduiesc
(să)
  • sămăduiesc
  • sămăduiam
  • sămăduii
  • sămăduisem
a II-a (tu)
  • sămăduiești
(să)
  • sămăduiești
  • sămăduiai
  • sămăduiși
  • sămăduiseși
a III-a (el, ea)
  • sămăduiește
(să)
  • sămăduiască
  • sămăduia
  • sămădui
  • sămăduise
plural I (noi)
  • sămăduim
(să)
  • sămăduim
  • sămăduiam
  • sămăduirăm
  • sămăduiserăm
  • sămăduisem
a II-a (voi)
  • sămăduiți
(să)
  • sămăduiți
  • sămăduiați
  • sămăduirăți
  • sămăduiserăți
  • sămăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • sămăduiesc
(să)
  • sămăduiască
  • sămăduiau
  • sămădui
  • sămăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)