opțiuni

3 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sămânțare sf [At: A III, 2 / Pl: ~țări / E: sămânța] (Reg) 1 Semănare1 (1). 2 Ceea ce se scutură din fânul uscat Si: stroh.

sămânța vt [At: GL: OLT. / Pzi: ~țez / E: sămânță] (Reg) A semăna1 (2).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂMÂNȚARE s. v. însămânțare, însămânțat, semănare, semănat, semănătură.

SĂMÂNȚA vb. v. însămânța, semăna.

SĂMÂNȚAR s. v. tărtăcuță, tigvă, tâlv.

sămînța vb. v. ÎNSĂMÎNȚA. SEMĂNA.

sămînțar s. v. TĂRTĂCUȚĂ. TIGVĂ. TÎLV.

sămînțare s. v. ÎNSĂMÎNȚARE. ÎNSĂMÎNȚAT. SEMĂNARE. SEMĂNAT. SEMĂNĂTURĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sămânțare, sămânțări, s.f. (reg.) 1. însămânțare. 2. ceea ce se scutură din fânul uscat; stroh.

Intrare: sămânțare
sămânțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sămânțare
  • sămânțarea
plural
  • sămânțări
  • sămânțările
genitiv-dativ singular
  • sămânțări
  • sămânțării
plural
  • sămânțări
  • sămânțărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sămânța
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sămânța
  • sămânțare
  • sămânțat
  • sămânțatu‑
  • sămânțând
  • sămânțându‑
 singular plural
  • sămânțează
  • sămânțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sămânțez
 (să)
  • sămânțez
  • sămânțam
  • sămânțai
  • sămânțasem
a II-a (tu)
  • sămânțezi
 (să)
  • sămânțezi
  • sămânțai
  • sămânțași
  • sămânțaseși
a III-a (el, ea)
  • sămânțează
 (să)
  • sămânțeze
  • sămânța
  • sămânță
  • sămânțase
plural I (noi)
  • sămânțăm
 (să)
  • sămânțăm
  • sămânțam
  • sămânțarăm
  • sămânțaserăm
  • sămânțasem
a II-a (voi)
  • sămânțați
 (să)
  • sămânțați
  • sămânțați
  • sămânțarăți
  • sămânțaserăți
  • sămânțaseți
a III-a (ei, ele)
  • sămânțează
 (să)
  • sămânțeze
  • sămânțau
  • sămânțară
  • sămânțaseră
Intrare: sămânțar
sămânțar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sămânțar
  • sămânțarul
  • sămânțaru‑
plural
  • sămânțare
  • sămânțarele
genitiv-dativ singular
  • sămânțar
  • sămânțarului
plural
  • sămânțare
  • sămânțarelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)