14 definiții pentru semui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMUI, semuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A asemăna; a compara. 2. (Pop.) A confunda. – De la semăna2.

SEMUI, semuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A asemăna; a compara. 2. (Pop.) A confunda. – De la semăna2.

semui1 [At: CUV. D. BĂTR. I, 301 / V: (reg) săm~ / Pzi: ~esc / E: seamă + -ui] 1-2 vt (Reg; îf sămui) A lua (sau a da) în grija cuiva. 3 vi (Înv) A raționa (1).

semui2 [At: MINEIUL (1776), 28V1/31 / V: săm~ / Pzi: ~esc / E: semăna] 1 vt (Înv) A stabili o asemănare pe baza unei comparații. 2 vt (Pex) A compara (1). 3 vt (Reg; c. i. oameni) A recunoaște. 4 vi (Reg) A semăna2 (1). 5 vt (Reg) A confunda două persoane (din cauza asemănării) Si: a confunda, a asemăna, a asemui. 6 vi (Nob; îf sămui) A se preface.

semuì v. 1. a-și da seama, a judeca, a reflecta; 2. a asemăna: fata s’a amăgit... semuind pe unul cu altcineva. [Tras din seamă].

ASEMUI (-uesc) I. vb. tr. A pune alături cu altceva, a asemăna, a compara: nu află alte imagini... decît a-i ~ cu șire lungi de melancolici cocori (ODOB.). II. vb. refl. A se potrivi, a semăna [👉 SEMUI].

sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

semui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. semuiesc, conj. semuiască)

semuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEMUI vb. a asemăna, a asemui, a confunda. (L-a ~ cu altcineva.)

SEMUI vb. v. chibzui, compara, confrunta, cugeta, gândi, judeca, medita, raționa, recunoaște, reflecta.

SEMUI vb. a asemăna, a asemui, a confunda. (L-a ~ cu altcineva.)

semui vb. v. CHIBZUI. COMPARA. CONFRUNTA. CUGETA. GÎNDI. JUDECA. MEDITA. RAȚIONA. RECUNOAȘTE. REFLECTA.

Intrare: semui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semui
  • semuire
  • semuit
  • semuitu‑
  • semuind
  • semuindu‑
singular plural
  • semuiește
  • semuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • semuiesc
(să)
  • semuiesc
  • semuiam
  • semuii
  • semuisem
a II-a (tu)
  • semuiești
(să)
  • semuiești
  • semuiai
  • semuiși
  • semuiseși
a III-a (el, ea)
  • semuiește
(să)
  • semuiască
  • semuia
  • semui
  • semuise
plural I (noi)
  • semuim
(să)
  • semuim
  • semuiam
  • semuirăm
  • semuiserăm
  • semuisem
a II-a (voi)
  • semuiți
(să)
  • semuiți
  • semuiați
  • semuirăți
  • semuiserăți
  • semuiseți
a III-a (ei, ele)
  • semuiesc
(să)
  • semuiască
  • semuiau
  • semui
  • semuiseră
sămui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semui, semuiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.