sămințetă sf [At: (a. 1824) BUL. COM. IST. IV, 139 / V: ~țet sn (Pl: sămințeturi) / Pl: ~te / E: ns cf fr chemisette] (Înv; csnp) Șemizetă. corectat(ă)

sămințet sn vz sămințetă

sămințetă, sămințete, s.f. (înv.) bluză femeiască simplă, cu croiala asemănătoare cu a cămășilor bărbătești; șemizetă.