10 definiții pentru sălășluință

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂLĂȘLUINȚĂ, sălășluințe, s. f. (Reg.) Locuință, sălaș. – Sălășlui + suf. -ință.

SĂLĂȘLUINȚĂ, sălășluințe, s. f. (Reg.) Locuință, sălaș. – Sălășlui + suf. -ință.

sălășluință sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 6v/5 / Pl: ~țe / E: sălășlui + -ință] 1-3 Sălășluire (1-3). 4-8 Sălaș (1-4).

SĂLĂȘLUINȚĂ, sălășluințe, s. f. (Rar) Loc unde sălășluiește cineva; locuință. Era sălășluința unui zmeu. ISPIRESCU, L. 337.

sălășluință f. sălaș obișnuit: era sălășluința unui smeu ISP.

sălășluínță f., pl. e și -ire f. (d. a sălășlui). Rar. Sălaș, sediŭ, domiciliŭ, adăpost, patrie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sălășluință (pop.) s. f., g.-d. art. sălășluinței; pl. sălășluințe

sălășluință (reg.) s. f., g.-d. art. sălășluinței; pl. sălășluințe

sălășluință s. f., g.-d. art. sălașluinței; pl. sălășluințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂLĂȘLUINȚĂ s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș, trai, viață, viețuire.

sălășluință s. v. ADĂPOST. AȘEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINȚĂ. SĂLAȘ. TRAI. VIAȚĂ. VIEȚUIRE.

Intrare: sălășluință
sălășluință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălășluință
  • sălășluința
plural
  • sălășluințe
  • sălășluințele
genitiv-dativ singular
  • sălășluințe
  • sălășluinței
plural
  • sălășluințe
  • sălășluințelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sălășluință, sălășluințesubstantiv feminin

  • 1. regional Loc unde sălășluiește cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era sălășluința unui zmeu. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
etimologie:
  • Sălășlui + sufix -ință. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.