sălic sn [At: ARH. OLT. III, 382 / V: săcl~ / Pl: ~ice, ~uri / E: nct] 1 (Ban) Sticlă de lampă sau de felinar de mână. 2-3 (Reg) Țoi (de rachiu). 4 (Ban) Măsură de capacitate care variază între un sfert și o jumătate de litru.

săclic sn vz sălic

sălic, sălice și sălicuri, s.n. (reg.) 1. sticlă de lampă sau de felinar de mână. 2. țoi de rachiu. 3. măsură de capacitate care variază între un sfert și o jumătate de litru.

sălic, adj. – v. calic („slab, pipernicit”).

sălic, adj. – v. călic.