sălbătăcit, ~ă a vz sălbăticit

sălbătăci v vz sălbătici

sălbăteci v vz sălbătici

sălbătecit, ~ă a vz sălbăticit

sălbătici [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 118^v/18 / V: (pop) ~tăci, (reg) ~teci, (îvr) selbătăci / Pzi: ~icesc / E: sălbatic] 1-2 vir (C. i. plante cultivate) A ajunge în starea plantelor sălbatice (5). 3-4 vtr (C. i. animale domestice) A deveni sau a face să devină sălbatic (5). 5-6 vtr (C. i. plantații, terenuri, etc.) A ajunge sau a aduce în stare de paragină Si: a se degrada (18), a se părăgini. 7-10 vr (C. i. locuri, ținuturi) A deveni sălbatic (15-18). 11-12 vrt (C. i. oameni) A deveni sau a face să devină sălbatic (29), violent, brutal. 13-14 vir (Înv; îf sălbătăci) A se purta cu o cruzime neobișnuită (comițând atrocități). 15 vtf (Rar) A face să devină fioros, înspăimântător. 16 vr A ajunge în stare de primitivism. 17-18 virt A deveni sau a face să devină sălbatic (34). 19-20 virt A se retrage sau a face să se retragă departe de societate.

sălbăticit, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 35^r1/37 / V: (pop) ~tăcit, ~tecit, (reg) selbătăcit / Pl: ~iți, ~e / E: sălbătici] 1-2 (D. plante cultivate) Care a ajuns (prin degradare) în starea plantelor sălbatice (1). 3 (D. animale domestice) Care a devenit sălbatic (5). 4 (D. plantații, terenuri, etc.) Care a ajuns în stare de paragină din lipsă de îngrijire. 5 (D. oameni) Care a ajuns asemenea unui sălbatic (19). 6 (D. oameni) Care a devenit crud, brutal, violent. 7 (D. oameni) Care s-a abrutizat, s-a îndobitocit. 8 (D. fizionomia, ochii etc. cuiva) Care arată, trădează pe omul sălbatic (19). 9 (Înv) Care a decăzut enorm.

selbătăci v vz sălbătici

selbătăcit, ~ă a vz sălbăticit

SĂLBĂTICI, sălbăticesc, vb. IV. Refl. (Și în forma sălbătăci) A deveni sălbatic. Iepele se sălbătăciseră și se făcuseră rele. ISPIRESCU, U. 48. ♦ Tranz. A face să devină sălbatic. Zeul... sălbătăci și înrăutăți pe taurul ieșit din mare pînă într-atît, încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ISPIRESCU, U. 45. ♦ A deveni nesociabil, ursuz. Moșul Careba... se sălbăticise și se prostise în pustietate cu oile. DUMITRIU, N. 205. – Variantă: sălbătăci vb. IV.

SĂLBĂTICIT, -Ă, sălbăticiți, -te, adj. (Și în forma sălbătăcit) (Despre animale și plante) Care a devenit sălbatic, care a ajuns în stare de sălbăticie. Florile sălbăticite... săltaseră vînjos printre scaieți. C. PETRESCU, C. V. 300. Sclipirile verzi priveau din întuneric... cu teamă de vietate pe jumătate sălbătăcită. id. Î. II 13. – Variantă: sălbătăcit, -ă adj.

A SĂLBĂTICI ~esc tranz. A face să se sălbaticească. /Din sălbatic

A SE SĂLBĂTICI mă ~esc intranz. A deveni sălbatic; a trece la sălbăticie. /Din sălbatic

sălbăticì v. a deveni sălbatic.

sălbătăcésc v. tr. (d. sălbatic). Fac sălbatic, sperios: singurătatea-l sălbăticise. Fac sălbatic, crud, feroce: furia-l sălbăticise. – Și zice și sălbătăcesc (est) și însălbăticesc (vest).

sălbătici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sălbăticesc, 3 sg. se sălbăticește, imperf. 1 sg. mă sălbăticeam; conj. prez. 1 sg. să mă sălbăticesc, 3 să se sălbăticească; imper. 2 sg. afirm. sălbăticește-te; ger. sălbăticindu-mă

!sălbătici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sălbăticește, imperf. 3 sg. se sălbăticea; conj. prez. 3 să se sălbăticească

sălbătici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălbăticesc, imperf. 3 sg. sălbaticea; conj. prez. 3 sg. și pl. sălbăticească

SĂLBĂTICI vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) însălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. v. părăgini.

SĂLBĂTICI vb. v. agita, clocoti, frământa, fremăta, învolbura, zbate, zbuciuma.

SĂLBĂTICIT adj. v. părăginit.

SĂLBĂTICI vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) insălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. a se părăgini, (reg.) a se pîrlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.)

sălbătici vb. v. AGITA. CLOCOTI. FRĂMÎNTA. FREMĂTA. ÎNVOLBURA. ZBATE. ZBUCIUMA.

SĂLBĂTICIT adj. neîngrijit, părăginit,(reg.) părăginos. (O grădină ~.)

A sălbătici ≠ a domestici