2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sălbăticesc, ~ească a [At: I. GOLESCU, C. / V: ~tăc~ / Pl: ~ești / E: sălbatic + -esc] 1-6 (Înv) Sălbatic (20, 22-26).

SĂLBĂTICESC, -EASCĂ, sălbăticești, adj. (Învechit) Sălbatic. (Atestat în forma sălbătăcesc) Obiceiul sălbătăcesc. DRĂGHICI, R. 172. – Variantă: sălbătăcesc, -ească adj.

SĂLBĂTICESC, -EASCĂ, sălbăticești, adj. (Înv.) Sălbatic. [Var.: sălbătăcesc, -ească adj.] – Din sălbatic + suf. -esc.

SĂLBĂTICESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru sălbatici; de sălbatic. /sălbatic + suf. ~esc

SĂLBĂTĂCI vb. IV v. sălbătici.

SĂLBĂTICI, sălbăticesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăci vb. IV] – Din sălbatic.

SĂLBĂTICI, sălbăticesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăci vb. IV] – Din sălbatic.

sălbătăcesc, ~ească a vz sălbăticesc

sălbătici [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 118v/18 / V: (pop) ~tăci, (reg) ~teci, (îvr) selbătăci / Pzi: ~icesc / E: sălbatic] 1-2 vir (C. i. plante cultivate) A ajunge în starea plantelor sălbatice (5). 3-4 vtr (C. i. animale domestice) A deveni sau a face să devină sălbatic (5). 5-6 vtr (C. i. plantații, terenuri, etc.) A ajunge sau a aduce în stare de paragină Si: a se degrada (18), a se părăgini. 7-10 vr (C. i. locuri, ținuturi) A deveni sălbatic (15-18). 11-12 vrt (C. i. oameni) A deveni sau a face să devină sălbatic (29), violent, brutal. 13-14 vir (Înv; îf sălbătăci) A se purta cu o cruzime neobișnuită (comițând atrocități). 15 vtf (Rar) A face să devină fioros, înspăimântător. 16 vr A ajunge în stare de primitivism. 17-18 virt A deveni sau a face să devină sălbatic (34). 19-20 virt A se retrage sau a face să se retragă departe de societate.

SĂLBĂTĂCESC, -EASCĂ adj. v. sălbăticesc.

SĂLBĂTĂCESC, -EASCĂ adj. v. sălbăticesc.

SĂLBĂTICI, sălbăticesc, vb. IV. Refl. (Și în forma sălbătăci) A deveni sălbatic. Iepele se sălbătăciseră și se făcuseră rele. ISPIRESCU, U. 48. ♦ Tranz. A face să devină sălbatic. Zeul... sălbătăci și înrăutăți pe taurul ieșit din mare pînă într-atît, încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ISPIRESCU, U. 45. ♦ A deveni nesociabil, ursuz. Moșul Careba... se sălbăticise și se prostise în pustietate cu oile. DUMITRIU, N. 205. – Variantă: sălbătăci vb. IV.

A SĂLBĂTICI ~esc tranz. A face să se sălbaticească. /Din sălbatic

A SE SĂLBĂTICI mă ~esc intranz. A deveni sălbatic; a trece la sălbăticie. /Din sălbatic

sălbătăcésc v. tr. (d. sălbatic). Fac sălbatic, sperios: singurătatea-l sălbăticise. Fac sălbatic, crud, feroce: furia-l sălbăticise. – Și zice și sălbătăcesc (est) și însălbăticesc (vest).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sălbătici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sălbăticesc, 3 sg. se sălbăticește, imperf. 1 sg. mă sălbăticeam; conj. prez. 1 sg. să mă sălbăticesc, 3 să se sălbăticească; imper. 2 sg. afirm. sălbăticește-te; ger. sălbăticindu-mă

!sălbătici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sălbăticește, imperf. 3 sg. se sălbăticea; conj. prez. 3 să se sălbăticească

sălbătici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălbăticesc, imperf. 3 sg. sălbaticea; conj. prez. 3 sg. și pl. sălbăticească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂLBĂTICI vb. v. agita, clocoti, frământa, fremăta, învolbura, zbate, zbuciuma.

SĂLBĂTICI vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) însălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. v. părăgini.

sălbătici vb. v. AGITA. CLOCOTI. FRĂMÎNTA. FREMĂTA. ÎNVOLBURA. ZBATE. ZBUCIUMA.

SĂLBĂTICI vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) insălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. a se părăgini, (reg.) a se pîrlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.)

Intrare: sălbăticesc
sălbăticesc adjectiv
adjectiv (A83)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbăticesc
  • sălbăticescul
  • sălbăticescu‑
  • sălbăticească
  • sălbăticeasca
plural
  • sălbăticești
  • sălbăticeștii
  • sălbăticești
  • sălbăticeștile
genitiv-dativ singular
  • sălbăticesc
  • sălbăticescului
  • sălbăticești
  • sălbăticeștii
plural
  • sălbăticești
  • sălbăticeștilor
  • sălbăticești
  • sălbăticeștilor
vocativ singular
plural
sălbătăcesc adjectiv
adjectiv (A83)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbătăcesc
  • sălbătăcescul
  • sălbătăcescu‑
  • sălbătăcească
  • sălbătăceasca
plural
  • sălbătăcești
  • sălbătăceștii
  • sălbătăcești
  • sălbătăceștile
genitiv-dativ singular
  • sălbătăcesc
  • sălbătăcescului
  • sălbătăcești
  • sălbătăceștii
plural
  • sălbătăcești
  • sălbătăceștilor
  • sălbătăcești
  • sălbătăceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: sălbătici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sălbătici
  • sălbăticire
  • sălbăticit
  • sălbăticitu‑
  • sălbăticind
  • sălbăticindu‑
singular plural
  • sălbăticește
  • sălbăticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sălbăticesc
(să)
  • sălbăticesc
  • sălbăticeam
  • sălbăticii
  • sălbăticisem
a II-a (tu)
  • sălbăticești
(să)
  • sălbăticești
  • sălbăticeai
  • sălbăticiși
  • sălbăticiseși
a III-a (el, ea)
  • sălbăticește
(să)
  • sălbăticească
  • sălbăticea
  • sălbătici
  • sălbăticise
plural I (noi)
  • sălbăticim
(să)
  • sălbăticim
  • sălbăticeam
  • sălbăticirăm
  • sălbăticiserăm
  • sălbăticisem
a II-a (voi)
  • sălbăticiți
(să)
  • sălbăticiți
  • sălbăticeați
  • sălbăticirăți
  • sălbăticiserăți
  • sălbăticiseți
a III-a (ei, ele)
  • sălbăticesc
(să)
  • sălbăticească
  • sălbăticeau
  • sălbătici
  • sălbăticiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sălbătăci
  • sălbătăcire
  • sălbătăcit
  • sălbătăcitu‑
  • sălbătăcind
  • sălbătăcindu‑
singular plural
  • sălbătăcește
  • sălbătăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sălbătăcesc
(să)
  • sălbătăcesc
  • sălbătăceam
  • sălbătăcii
  • sălbătăcisem
a II-a (tu)
  • sălbătăcești
(să)
  • sălbătăcești
  • sălbătăceai
  • sălbătăciși
  • sălbătăciseși
a III-a (el, ea)
  • sălbătăcește
(să)
  • sălbătăcească
  • sălbătăcea
  • sălbătăci
  • sălbătăcise
plural I (noi)
  • sălbătăcim
(să)
  • sălbătăcim
  • sălbătăceam
  • sălbătăcirăm
  • sălbătăciserăm
  • sălbătăcisem
a II-a (voi)
  • sălbătăciți
(să)
  • sălbătăciți
  • sălbătăceați
  • sălbătăcirăți
  • sălbătăciserăți
  • sălbătăciseți
a III-a (ei, ele)
  • sălbătăcesc
(să)
  • sălbătăcească
  • sălbătăceau
  • sălbătăci
  • sălbătăciseră
sălbăteci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
selbătăci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sălbăticesc, sălbăticeascăadjectiv

  • 1. învechit Sălbatic. DLRLC
    sinonime: sălbatic
    • format_quote Obiceiul sălbătăcesc. DRĂGHICI, R. 172. DLRLC
etimologie:
  • sălbatic + sufix -esc. DLRM

sălbătici, sălbăticescverb

  • 1. reflexiv (Despre animale) A deveni sălbatic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: domestici
    • format_quote Iepele se sălbătăciseră și se făcuseră rele. ISPIRESCU, U. 48. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. DEX '09 DEX '98
    sinonime: părăgini
  • 3. reflexiv (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. DEX '09 DEX '98
  • 4. reflexiv (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. DEX '09 DEX '98
  • 5. reflexiv tranzitiv A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zeul... sălbătăci și înrăutăți pe taurul ieșit din mare pînă într-atît, încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ISPIRESCU, U. 45. DLRLC
    • format_quote Moșul Careba... se sălbăticise și se prostise în pustietate cu oile. DUMITRIU, N. 205. DLRLC
etimologie:
  • sălbatic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.