19 definiții pentru saftea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAFTEA s. f. (Pop. și fam.) Prima vânzare făcută de un negustor dintr-o marfă nouă sau la începutul unei zile, al unei săptămâni etc.; p. ext. început norocos al unei afaceri. ♦ Fig. Prima întrebuințare a unui lucru. [Var.: (reg.) săftea s. f.] – Din tc. siftah.

saftea sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) sef~, (înv) săf~ / Pl: ? / E: tc sefte, siftah] 1 (Adesea construit cu verbul „a face”) Prima vânzare (considerată de bun augur) făcută la începutul unei zile, săptămâni etc. sau făcută dintr-o marfă nouă Si: pocinog (1), (înv) seftenlichi. 2 (Pex) Câștig realizat dintr-o saftea (1). 3 (Pgn; fam) Inaugurare. 4 Început (bun, norocos) al unei acțiuni, al unui proces etc. Si: (îvp) pocinog (1). 5 (Spc) Prima întrebuințare a unui lucru.

SAFTEA s. f. (Pop. și fam.) Prima vânzare pe care o face un negustor dintr-o marfă (nouă) la începutul unei zile, al unei săptămâni etc.; p. ext. început norocos al unei afaceri. ♦ Fig. Prima întrebuințare a unui lucru. [Var.: (reg.) săftea s. f.] – Din tc. siftah.

SAFTEA s. f. (Mai ales în construcție cu verbul «a face») Prima vînzare (socotită ca aducînd noroc) pe care o face un negustor dintr-o marfă nouă sau la începutul unei zile, al unei săptămîni, al unei luni sau al unui an; p. ext. început norocos al unei afaceri. Ați luat-o înainte cu steaua... Ați intrat într-o curte, pe strada voastră... A deschis ușa o femeie și v-a dat zece bani. Buni de saftea! PAS, Z. I 104. Dă dimineață să vii, la saftea! C. PETRESCU, A. R. 58. Safteaua mi-a făcut-o un zaraf din gura pieței – 62 lei pentru un left mare de zece galbeni. VLAHUȚĂ, O. A. II 265. ◊ Fig. Ploaie de palme peste obraji... Gata, a spus mustăciosul. I-ai făcut safteaua. Acum lasă-ni-l nouă. STANCU, D. 342. ♦ Fig. Prima întrebuințare a unui lucru. I-am pus [biciului] sfîrcul nou de ibrișim; să nu-i fac saftea pe spinarea ta! CARAGIALE, O. I 51. – Variante: seftea (ALECSANDRI, T. 136), săftea (id. ib. 1379) s. f.

SAFTEA f. pop. 1) Prima vânzare dintr-o marfă. A face ~ua. 2) fig. Început care privește o reușită. 3) fig. Prima întrebuințare a unui lucru. [Art. safteaua] /<turc. safte

safteà f. 1. întâia vânzare (cu noroc): n’a făcut încă saftea; 2. fig. început (bun): îmi dai voie să fac saftea cumpănei? AL.; 3. (ironic) început: să nu-i fac saftea pe spinare [Mold. seftea = turc. SEFTÈ].

saftea f., pl. ele (turc. siftah, d. ar. istiftah, saftea, început; ngr. seftés, sîrb. sefte). Întîia vînzare, considerată de bun saŭ de răŭ auguriŭ la un negustor într’o zi, săptămînă, lună saŭ an: negustoru a făcut saftea, ĭ-am făcut saftea negustoruluĭ; saftea! să nu maĭ stea! Pin. ext. A face cuĭva saftea pe spinare, a-l bate. A face o saltea c’o oală (c’un pahar ș.a.) de Lunĭ dimineața, a sparge (din greșală) de Lunĭ dimineața. V. pocinog. corectat(ă)

SĂFTEA s. f. v. saftea.

săftea sf vz saftea[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz softea LauraGellner

SEFTEA s. f. v. saftea.

seftea f. Mold. V. saftea: s’au dus fără a-mi face seftea AL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

saftea (pop., fam.) s. f., art. safteaua

saftea (pop., fam.) s. f., art. safteaua

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SAFTEA s. (înv. și pop.) pocinog. (A face ~ua unui negustor.)

SAFTEA s. (înv. și pop.) pocinog. (A face ~ unui negustor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

saftea (-ele), s. f. – Prima vînzare a zilei într-o prăvălie. – Var. seftea.Mr. sifte. Tc. (arab.) sefte (Roesler 602; Șeineanu, II, 306; Ronzevalle 100), cf. ngr. σεφτές, bg., sb. sefté.

Intrare: saftea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saftea
  • safteaua
plural
genitiv-dativ singular
  • saftele
  • saftelei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săftea
  • săfteaua
plural
genitiv-dativ singular
  • săftele
  • săftelei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seftea
  • sefteaua
plural
genitiv-dativ singular
  • seftele
  • seftelei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

safteasubstantiv feminin

  • 1. popular familiar Prima vânzare făcută de un negustor dintr-o marfă nouă sau la începutul unei zile, al unei săptămâni etc. DEX '09 DLRLC
    sinonime: pocinog
    • format_quote Dă dimineață să vii, la saftea! C. PETRESCU, A. R. 58. DLRLC
    • format_quote Safteaua mi-a făcut-o un zaraf din gura pieței – 62 lei pentru un left mare de zece galbeni. VLAHUȚĂ, O. A. II 265. DLRLC
    • format_quote figurat Ploaie de palme peste obraji... Gata, a spus mustăciosul. I-ai făcut safteaua. Acum lasă-ni-l nouă. STANCU, D. 342. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Început norocos al unei afaceri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ați luat-o înainte cu steaua... Ați intrat într-o curte, pe strada voastră... A deschis ușa o femeie și v-a dat zece bani. Buni de saftea! PAS, Z. I 104. DLRLC
    • 1.2. figurat Prima întrebuințare a unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I-am pus [biciului] sfîrcul nou de ibrișim; să nu-i fac saftea pe spinarea ta! CARAGIALE, O. I 51. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.