9 definiții pentru secătuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECĂTUIT, -Ă, secătuiți, -te, adj. 1. Stors, sleit, epuizat, obosit. 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. – V. secătui.

secătuit, a [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 362 / V: (îrg) săc~, (reg) săcăduit / Pl: ~iți, ~e / E: secătui] 1-8 Secat2 (1, 3-5, 7-10). 9 (Fig; d. oameni sau d. colectivități umane, d. țări, ținuturi etc.) Care a rămas fără (aproape) nimic Si: secat2 (6), sleit2, stors2, supt2, istovit, vlăguit. 10 (D. mijloace materiale, în special d. bani, fonduri etc., d. bogății naturale etc.) Consumat (aproape) în întregime. 11 (Pex; d. pământ, sol) Sărăcit . 12 (Spc; d. rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) Care s-a epuizat prin exploatare. 13 (Spc; d. terenuri, suprafețe agricole etc.) Care a devenit nefertil, neroditor etc. (din cauza exploatării neraționale) Si: sărăcit.

SECĂTUIT, -Ă, secătuiți, -te, adj. 1. Stors, sleit, epuizat, obosit. 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. – V. secătui.

SECĂTUIT, -Ă, secătuiți, -te, adj. Stors, sleit; lipsit de... Plumbul se transformă în așchii lungi, desfăcîndu-se de pe piciorul secătuit de carne. SAHIA, N. 35. Și totuși furnica omenească se încăpățînează în lupta ei pentru trai, căutîndu-și hrana prin locurile aceste sterpe și secătuite. BART, S. M. 54. ◊ Fig. Le vom zvîrli din pieptul unor ofticoși secătuiți de viață. ARDELEANU, D. 300.

săcătuit a. Mold. sleit de puteri. [V. secătuì].

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECĂTUIT adj. 1. v. gol. 2. v. extenuat.

SECĂTUIT adj. 1. gol, golit, secat, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) 2. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la antrenament.)

Intrare: secătuit
secătuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secătuit
  • secătuitul
  • secătuitu‑
  • secătui
  • secătuita
plural
  • secătuiți
  • secătuiții
  • secătuite
  • secătuitele
genitiv-dativ singular
  • secătuit
  • secătuitului
  • secătuite
  • secătuitei
plural
  • secătuiți
  • secătuiților
  • secătuite
  • secătuitelor
vocativ singular
plural
săcăduit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcătuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

secătuit, secătuiadjectiv

  • 1. Lipsit de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plumbul se transformă în așchii lungi, desfăcîndu-se de pe piciorul secătuit de carne. SAHIA, N. 35. DLRLC
    • format_quote Și totuși furnica omenească se încăpățînează în lupta ei pentru trai, căutîndu-și hrana prin locurile aceste sterpe și secătuite. BART, S. M. 54. DLRLC
    • format_quote figurat Le vom zvîrli din pieptul unor ofticoși secătuiți de viață. ARDELEANU, D. 300. DLRLC
  • 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi secătui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.