2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂCĂLUȘ, săcălușe, s. n. (In Evul Mediu, la români) Tun mic, primitiv, cu tragere directă. [Pl. și: săcălușuri. – Var.: săcălaș, țăcălaș s. n.] – Din magh. szakallás.
săcăluș sn [At: MOXA, 403/36 / V: sacal~, (înv) sacalăș[1], săcalăș, (reg) sacalâș, ~laș, sec~, țăcălaș / Pl: ~uri, ~e, (rar) ~i / E: mg szakallás] 1 Tun mic, rudimentar folosit în Evul Mediu, ca armă de luptă, iar, mai târziu la festivități și la parade. 2 Salvă de săcăluș (1). 3 (Reg; pan) Pușcă de soc. 4 (Reg; pan) Jucărie ca o piuă mică, în care se introduce pucioasă de chibrituri, care aprinzându-se, produce o explozie. 5 (Reg; pex) Praf de pușcă pus într-o țeavă. 6 (Mol) Bucată groasă (sferică) de lemn. 7 (Mol; pex) Bol alimentar. 8 (Reg) Bucată de lemn de care se priponesc vitele Vz pripon, țăruș. 9 (Mol; Buc) Lemn care se pune în gura cailor nărăvași când sunt potcoviți, a unui animal când trebuie tratat etc.
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sacalăși — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂCĂLUȘ s. n. v. săcălaș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
SĂCĂLUȘ, săcălușuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Tun mic, primitiv. (Cu pronunțare regională) La cea dintăi cupă pe care Duca-vodă o înălță... trăsni un sacaluș subt ferestre, cutremurînd încăperea. SADOVEANU, Z. C. 136.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săcălúș n., pl. e (ung. szakallás, d. vsl. sokolŭ, șoĭm; jitv. sákallas). Mortier, tun scurt de odinioară (sec. 16-17). – Și sacalúș (Mold.), săcăláș (Moxa) și țăcălaș (Serbia). V. piŭă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂCĂLAȘ s. n. v. săcăluș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚĂCĂLAȘ s. n. v. săcălaș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚĂCĂLAȘ s. n. v. săcălaș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
sacalăși[1] sn vz săcăluș
- În definiția principală, această variantă este tipărită: sacalăș — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sacalâș sn vz săcăluș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sacaluș sn vz săcăluș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săcalăș sn vz săcăluș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săcălaș sn vz săcăluș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
secăluș sn vz săcăluș[1] corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: vz sacăluș — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țăcălaș sn vz săcăluș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țăcălușă[1] sf vz săcăluș
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂCĂLAȘ, săcălașuri, s. n. Tun mic, primitiv, cu tragere directă. [Var.: săcăluș, țăcălaș s. n.] – Din magh. szakallás.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
SACALUȘ s.n. (Mold.) Tun mic primitiv sau pușcă mică folosite în evul mediu ca arme de luptă. Au slobozit tîrgoveții... un sacaluș. M. COSTIN Acolo au agiuns ... cu oastea turcească și cu două pusci și cu niște sacalușe PSEUDO-COSTIN. Ș-au lăsat pușcile și caii și 2 sacaluși și 2 căruță iarbă, ș-au fugit care încotro au putut. NECULCE ; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie: magh. szakallás.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sacalúș V. săcăluș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țăcăláș, V. săcăluș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!săcăluș (înv., reg.) s. n., pl. săcălușe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!săcăluș (înv., reg.) s. n., pl. săcălușe/săcălușuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
săcăluș s. n., pl. săcălușe/săcălușuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
săcăluș (săcălușe), s. n. – Tun mic. Var. săcălaș. Mag. szakallás, din sl. sokolŭ „tun” (Cihac, II, 322; Tiktin). Sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
săcăluș, săcălușuri și săcălușe, s.m. 1. (înv.) tun mic, primitiv, cu tragere directă, folosit în evul mediu ca armă de luptă, iar apoi la parade; salvă de săcăluș. 2. (înv.) pușcă mică folosită în evul mediu. 3. (reg.) pușcă de joc (pentru copii). 4. (reg.) piuă mică cu chibrituri care produce explozie. 5. (reg.) praf de pușcă pus în țeavă. 6. (reg.) bucată groasă (sferică) de lemn sau dintr-un aliment. 7. (reg.) bucată de lemn de care se priponesc vitele; pripon, țăruș. 8. (reg.) lemn care se pune cailor nărăvași în gură când se potcovesc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Săcăluș v. Sacalăș 2.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂCĂLÁȘ (SĂCĂLÚȘ) (< magh.) s. n. (În Ev. med. la români) Tun mic cu tragere directă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
săcăluș, săcălușesubstantiv neutru
- 1. Tun mic, primitiv, cu tragere directă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La cea dintăi cupă pe care Duca-vodă o înălță... trăsni un sacaluș subt ferestre, cutremurînd încăperea. SADOVEANU, Z. C. 136. DLRLC
-
etimologie:
- szakallás DEX '09 DEX '98