SĂCELU 1. Masiv deluros în Subcarpații Gorjului, în zona de contact cu prelungirile de S ale m-ților Parâng. Axat pe un anticlinal, dealul S. este alcătuit din gresii, marne, argile, nisipuri și conglomerate. Alt. max.: 563 m. Fragmentat de râurile Aniniș, Turbați, Blahnița, Ciocardia ș.a. Acoperit cu păduri de gorun în amestec cu carpen. 2. Com. în jud. Gorj, situată la poalele dealului omonim, în zona de confl. a râului Turbați cu Blahnița; 1.805 loc. (2005). Muzeu etnografic și de istorie, amenajat într-o casă din sec. 18. Pomicultură. Centru de dogărit. Satul S. este inclus în rândul stațiunilor balneoclimaterice, având numeroase izvoare cu ape minerale sulfuroase, clorurate, iodurate, bromurate, sodice, cunoscute din 1840 și analizate chimic în 1865. Stațiunea S. este indicată în tratarea afecțiunilor reumatismale, a celor posttraumatice, ginecologice, otorinolaringologice, a bolilor tubului digestiv (colon iritabil), hepatobiliare ș.a. Primele stabilimente balneare au fost construite în 1888. Bisericile Sfinții Voievozi (1748-1764) și Sf. Nicolae (1810) și casa lui Vasile Moangă (sec. 18), în satul S. Punct fosilifer (formațiuni eocene) și rezervația geologică Biserica Dracilor.