opțiuni
  • info

3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

săbiere sf [At: GCR II / P: ~bi-e / V: ~iare / Pl: ~ri / E: săbia] (Îrg) 1 Tăiere cu sabia (1). 2 (Pex) Provocare a unei dureri ca și cum ar fi fost lovit cu sabia (1).

SĂBIA, săbiez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) tăia cu sabia. [Pr.: -bi-a] – Din sabie.

SĂBIA, săbiez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) tăia cu sabia. [Pr.: -bi-a] – Din sabie.

SĂBIER, săbieri, s. m. (Înv.) Fabricant de săbii. [Pr.: -bi-er] – Sabie + suf. -ar.

SĂBIER, săbieri, s. m. (Înv.) Fabricant de săbii. [Pr.: -bi-er] – Sabie + suf. -ar.

sabier sm vz săbier

săbia [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 103r/32 / P: ~bi-a / V: ~ii / Pzi: ~iez / E: sabie] 1 vt (Îvp) A tăia cu sabia (1) Si: (rar) a sabra, (reg) a săbui1 (1). 2 vt (Pex) A face să simtă dureri ca și cum ar fi fost lovit cu sabia (1). 3 vr (Olt; îf săbii) A se ascuți ca o sabie (1).

săbiar sm vz săbier

săbiare sf vz săbiere

săbier sm [At: ANON. CAR. / P: ~bi-er / V: (înv) ~iar, sab~, seb~ / Pl: ~i / E: sabie + -ar] 1-2 Persoană care făcea (și vindea) săbii (1). 3 (Înv) Luptător (cu sabia (1)).

săbii v vz săbia corectat(ă)

sebier sm vz săbier

SĂBIA, săbiez, vb. I. Tranz. (Învechit și popular) A tăia cu sabia.

SĂBIER, săbieri, s. m. (Învechit și popular) Fabricant de săbii. Nu e paloș de fier, Călit de vrun săbier, Ci-i paloș... Cu tăișul de oțel. TEODORESCU, P. P. 571.

săbier m. fabricant de săbii.

săbiér m. (d. sabie). Vechĭ. Fabricant de săbiĭ.

săbiéz v. tr. (d. sabie). P.P. Taĭ cu sabia.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

săbia (a ~) (înv.) (desp. -bi-a) vb., ind. prez. 1 sg. săbiez (desp. -bi-ez), 3 săbiază, 1 pl. săbiem; conj. prez. 1 sg. să săbiez, 3 să săbieze; ger. săbiind (desp. -bi-ind)

săbier (înv.) (desp. -bi-er) s. m., pl. săbieri

săbia (a ~) (înv.) (-bi-a) vb., ind. prez. 3 săbiază, 1 pl. săbiem (-bi-em); conj. prez. 3 să săbieze; ger. săbiind (-bi-ind)

săbier (înv.) (-bi-er) s. m., pl. săbieri

săbia vb. (sil. -bi-a), ind. prez. 1 sg. săbiez, 3 sg. și pl. săbiază, 1 pl. săbiem (sil. -bi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. săbieze; ger. săbiind (sil. -bi-ind)

săbier s. m. (sil. -bi-er), pl. săbieri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂBIA vb. (reg.) a săbui. (Îl ~ pe dușman.)

*SĂBIA vb. (reg.) a săbui. (Îl ~ pe dușman.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

săbiere, săbieri, s.f. (înv. și reg.) tăiere cu sabia; sabrare, săbuire.

săbia, săbiez, vb. I 1. (înv. și reg.) a tăia cu sabia, a sabra, a săbui. 2. (refl., reg.; în forma: săbii) a se ascuți, a se îngusta ca o sabie.

săbier, săbieri, s.m. (înv.) 1. fabricant de săbii. 2. luptător cu sabia.

Intrare: săbiere
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săbiere
  • săbierea
plural
  • săbieri
  • săbierile
genitiv-dativ singular
  • săbieri
  • săbierii
plural
  • săbieri
  • săbierilor
vocativ singular —
plural —
săbiare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: săbia
  • silabație: să-bi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săbia
  • săbiere
  • săbiat
  • săbiatu‑
  • săbiind
  • săbiindu‑
 singular plural
  • săbiază
  • săbiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • săbiez
 (să)
  • săbiez
  • săbiam
  • săbiai
  • săbiasem
a II-a (tu)
  • săbiezi
 (să)
  • săbiezi
  • săbiai
  • săbiași
  • săbiaseși
a III-a (el, ea)
  • săbiază
 (să)
  • săbieze
  • săbia
  • săbie
  • săbiase
plural I (noi)
  • săbiem
 (să)
  • săbiem
  • săbiam
  • săbiarăm
  • săbiaserăm
  • săbiasem
a II-a (voi)
  • săbiați
 (să)
  • săbiați
  • săbiați
  • săbiarăți
  • săbiaserăți
  • săbiaseți
a III-a (ei, ele)
  • săbiază
 (să)
  • săbieze
  • săbiau
  • săbiară
  • săbiaseră
săbii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: săbier
  • silabație: să-bi-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săbier
  • săbierul
  • săbieru‑
plural
  • săbieri
  • săbierii
genitiv-dativ singular
  • săbier
  • săbierului
plural
  • săbieri
  • săbierilor
vocativ singular
  • săbierule
  • săbiere
plural
  • săbierilor
sabier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săbiar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sebier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

săbia, săbiezverb

etimologie:
  • sabie DEX '98 DEX '09

săbier, săbierisubstantiv masculin

  • 1. învechit Fabricant de săbii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu e paloș de fier, Călit de vrun săbier, Ci-i paloș... Cu tăișul de oțel. TEODORESCU, P. P. 571. DLRLC
etimologie:
  • Sabie + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.