opțiuni

5 definiții pentru săbaș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

săbaș sn [At: LB / V: sab~, ș~ / Pl: (rar) ~e, ~uri / E: mg szabás] 1 (Reg; de obicei precedat de pp „pe”, „după”) Mod în care se prezintă cineva (sub aspect fizic, ca fizionomie, ca statură, ca alură etc.). 2 (Olt) Obicei. 3 (Mun; îf sabaș) Origine. 4 (Trs; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 5 (Trs; art) Melodie după care se execută săbașul (4). corectat(ă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂBAȘ s. v. aer, aspect, chip, comportament, comportare, conduită, deprindere, expresie, față, figură, fizionomie, înfățișare, mină, obicei, obișnuință, obraz, purtare.

săbaș s. v. AER. ASPECT. CHIP. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPRINDERE. EXPRESIE. FAȚĂ. FIGURĂ. FIZIONOMIE. ÎNFĂȚIȘARE. MINĂ. OBICEI. OBIȘNUINȚĂ. OBRAZ. PURTARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

săbaș (-șe), s. n. – (Trans., Olt.) Purtare, aspect, înfățișare. Mag. szabás (Candrea; Gáldi, Dict., 156).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

săbaș, săbașe și săbașuri, s.n. (reg.) 1. mod în care se prezintă cineva. 2. comportament, comportare, purtare; obicei, deprindere. 3. (în forma: sabaș) origine. 4. (art. sg.) numele unui dans popular cu lăutari; melodie după care se execută acest dans.

Intrare: săbaș
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săbaș
  • săbașul
  • săbașu‑
plural
  • săbașe
  • săbașele
genitiv-dativ singular
  • săbaș
  • săbașului
plural
  • săbașe
  • săbașelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săbaș
  • săbașul
  • săbașu‑
plural
  • săbașuri
  • săbașurile
genitiv-dativ singular
  • săbaș
  • săbașului
plural
  • săbașuri
  • săbașurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)