2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂSÂIRE, sâsâiri, s. f. Faptul de a sâsâi; sâsâit1. – V. sâsâi.

SÂSÂIRE, sâsâiri, s. f. Faptul de a sâsâi; sâsâit1. – V. sâsâi.

sâsâire sf [At: MACEDONSKI, O. III, 49 / V: (rar) sisăi~ / Pl: ~ri / E: sâsâi2] 1-2 (Rar) Sâsâială (1, 3).

SÂSÂI, sâsăi, vb. IV. Intranz. 1. (Mai ales despre gâște, șerpi) A scoate un sunet asemănător unui „s” prelungit. ♦ (Despre lemne ude care ard) A produce un sunet șuierător din cauza apei evaporate în timpul arderii; a fâsâi. 2. (Despre oameni) A vorbi defectuos pronunțând „s” în loc de „ș” sau deformând unele sunete; a vorbi peltic. – Formație onomatopeică.

sâsâi2 vit [At: ȘĂINEANU2 / Pzi: sâsâi, (rar) ~esc / E: fo] 1-2 (Mai ales d. gâște și șerpi) A emite sunete caracteristice speciei, asemănătoare unui „s” prelungit. 3-4 (Rar) A fâșâi sau a face să fâșâie. 5-6 (D. lemne) A produce în timpul arderii un sunet șuierător. 7-8 A vorbi defectuos pronunțând „s” în loc de „ș” sau de grupurile „ce”, „ci”. 9-10 A vorbi peltic. 11-12 (Pex) A emite sunete printre dinți Si: (reg) a șișcăvi. 13-14 A pronunța intejecția „șt!” cu „ș” prelungit (în scopul de a obține liniște).

sâsâi1 sn [At: MAT. DIALECT. I, 93 / V: susăi / Pl: ~e / E: sâsâiac] 1 (Reg) Sâsâiac (1). 2 Ladă mare pentru păstratul cerealelor.

SÂSÂI, sâsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Mai ales despre gâște, șerpi) A scoate un sunet asemănător unui „s” prelungit. ♦ (Despre lemne ude care ard) A produce un sunet șuierător din cauza apei evaporate în timpul arderii; a fâșâi. 2. (Despre oameni) A vorbi defectuos, pronunțând „s” în loc de „ș” sau deformând unele sunete; a vorbi peltic. – Formație onomatopeică.

SÎSÎI, sîsîi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gîște, șerpi etc.; p. ext. despre oameni) A scoate un sunet asemănător unui «s» prelungit. Femeile sîsîiau ca gîștele, minunîndu-se și clătinîndu-și capul, manifestînd astfel și mai vădit admirația pentru cele auzite. ARDELEANU, D. 93. Aude: sss!... sss!... sss!... un zgomot cum face gîsca, cînd e cloșcă; cînd colo, vede pe Vlad, sîsîind amarnic. ȘEZ. V 132. ◊ Fig. Vadul își murmură cîntul și foile sîsîie ca șerpoaicele. BENIUC, V. 99. ♦ (Despre lemne) A produce un sunet șuierător cînd ard (din cauza apei pe care o degajează, fiind prea verzi); a fîsîi. 2. A vorbi defectuos, deformînd unele sunete, pronunțînd «s» în loc de «ș».

SÎSÎIRE, sîsîiri, s. f. Sîsîit1. Gîștele lățoase... claponii... rațele... se năpusteau de toate părțile, se înghesuiau. Sîsîirile... tulburară liniștea vecinătății. MACEDONSKI, O. III 49.

A SÂSÂI sâsâi intranz. 1) (mai ales despre gâște sau despre șerpi) A scoate sunete specifice asemănătoare sunetului „s” prelungit. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific ușor în timpul arderii; a sfârâi. 3) (despre persoane) A pronunța „s” în loc de „ș”; a avea o pronunție defectuoasă a sunetului „ș”. /Onomat.

săsăì v. 1. a înlocui sunetul ș cu s; 2. a șuiera, vorbind de șerpi. [Onomatopee].

sîsîĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. de forma luĭ fîsîĭ, fîșîĭ, vîjîĭ). Vorbesc pronunțînd s îld. ș saŭ cu oare-care defect din cauza lipseĭ dinților. V. intr. și tr. Șușuĭ, liniștesc un prunc care plînge pronunțînd încet și repetat sunetu s: mama sîsîĭa copilu. Impun tăcere în mulțime pronuntind discret sunetu s.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sâsâire s. f., g.-d. art. sâsâirii; pl. sâsâiri

sâsâire s. f., g.-d. art. sâsâirii; pl. sâsâiri

sâsâire s. f., g.-d. art. sâsâirii; pl. sâsâiri

sâsâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sâsâi, 3 sâsâie, imperf. 1 sâsâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să sâsâi, 3 să sâsâie

sâsâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sâsâi, 3 sâsâie, imperf. 3 sg. sâsâia; conj. prez. 3 sâsâie

sâsâi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sâsâi, 3 sg. și pl. sâsâie, imperf. 3 sg. sâsâia

sîsîi (ind. prez. 1 sg. sîsîi, 3 sg. și pl. sîsîie)

sâsâiu, -âe 3 ind. și conj., -âiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SÂSÂI vb. 1. v. șuiera. 2. (Transilv. și Olt.) a șișcăvi. (Un om care ~ când vorbește.) 3. a fâșâi. (Lemnele ~ în sobă.)

SÂSÂI vb. v. fâsâi, foșni, suna, susura, sopoti, șopti, șușoti, șușui.

SÎSÎI vb. 1. a fîsîi, a șuiera. (Șerpii ~.) 2. (Transilv. și Olt.) a șișcăvi. (Un om care ~ cînd vorbește.) 3. a fîșîi. (Lemnele ~ în sobă.)

sîsîi vb. v. FÎȘÎI. FOȘNI. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. SOPTI. ȘUȘOTI. ȘUȘUI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sâsâi, sâsâie, s.n. (reg.) 1. hambar de cereale; sâsâiac. 2. ladă mare în care se păstrează cereale.

Intrare: sâsâire
sâsâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâsâire
  • sâsâirea
plural
  • sâsâiri
  • sâsâirile
genitiv-dativ singular
  • sâsâiri
  • sâsâirii
plural
  • sâsâiri
  • sâsâirilor
vocativ singular
plural
sisăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sâsâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sâsâi
  • sâsâire
  • sâsâit
  • sâsâitu‑
  • sâsâind
  • sâsâindu‑
singular plural
  • sâsâie
  • sâsâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sâsâi
(să)
  • sâsâi
  • sâsâiam
  • sâsâii
  • sâsâisem
a II-a (tu)
  • sâsâi
(să)
  • sâsâi
  • sâsâiai
  • sâsâiși
  • sâsâiseși
a III-a (el, ea)
  • sâsâie
(să)
  • sâsâie
  • sâsâia
  • sâsâi
  • sâsâise
plural I (noi)
  • sâsâim
(să)
  • sâsâim
  • sâsâiam
  • sâsâirăm
  • sâsâiserăm
  • sâsâisem
a II-a (voi)
  • sâsâiți
(să)
  • sâsâiți
  • sâsâiați
  • sâsâirăți
  • sâsâiserăți
  • sâsâiseți
a III-a (ei, ele)
  • sâsâie
(să)
  • sâsâie
  • sâsâiau
  • sâsâi
  • sâsâiseră
hâsâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
susăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sâsâire, sâsâirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a sâsâi; sâsâit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: sâsâit
    • format_quote Gîștele lățoase... claponii... rațele... se năpusteau de toate părțile, se înghesuiau. Sîsîirile... tulburară liniștea vecinătății. MACEDONSKI, O. III 49. DLRLC
etimologie:
  • vezi sâsâi DEX '98 DEX '09

sâsâi, sâsâiverb

  • 1. (Mai ales despre gâște, șerpi) A scoate un sunet asemănător unui „s” prelungit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Femeile sîsîiau ca gîștele, minunîndu-se și clătinîndu-și capul, manifestînd astfel și mai vădit admirația pentru cele auzite. ARDELEANU, D. 93. DLRLC
    • format_quote Aude: sss!... sss!... sss!... un zgomot cum face gîsca, cînd e cloșcă; cînd colo, vede pe Vlad, sîsîind amarnic. ȘEZ. V 132. DLRLC
    • format_quote figurat Vadul își murmură cîntul și foile sîsîie ca șerpoaicele. BENIUC, V. 99. DLRLC
    • 1.1. (Despre lemne ude care ard) A produce un sunet șuierător din cauza apei evaporate în timpul arderii. DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre oameni) A vorbi defectuos, pronunțând „s” în loc de „ș” sau deformând unele sunete; a vorbi peltic. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.