5 definiții pentru sârmar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sârmar sm [At: BARCIANU / Pl: ~i / E: sârmă + -ar] Muncitor specializat în fabricarea sârmei sau în confecționarea obiectelor de sârmă.
sârmar m. cel ce face sârme.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sîrmár m. Tinichigiŭ ambulant, cursar, care are și meseria de a lega cu sîrmă oalele crăpate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sârmar s. m., pl. sârmari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sârmar, sârmari, s.m. (înv.) persoană care făcea sârmă sau obiecte din sârmă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sârmar
sârmar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)