14 definiții pentru sâcâitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂCÂITOR, -OARE, sâcâitori, -oare, adj. Care sâcâie, care enervează; enervant, supărător, agasant. [Pr.: -câ-i-. – Var.: (rar) sâcâietor, -oare adj.] – Sâcâi + suf. -tor.

sâcâitor, ~oare a [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 347 / V: (rar) ~ietor, ~căi~ / Pl: ~i, ~o'are / E: sâcâi + -tor] 1 Care creează o stare de supărare, de enervare, de iritare Si: agasant, enervant (1), iritant, plicticos, plictisitor. 2 Care-i vorbește cuiva repetând același lucru, insistând asupra unei teme în mod plictisitor Si: cicălitor (3), (fam) pisălog. corectat(ă)

SÂCÂITOR, -OARE, sâcâitori, -oare, adj. Care sâcâie, care enervează; enervant, supărător, agasant. [Pr.: -câ-i-.Var.: (rar) sâcâietor, -oare adj.] – Sâcâi + suf. -tor.

SÂCÂITOR ~oare (~ori, ~oare) Care sâcâie. /a sâcâi + suf. ~tor

SÂCÂIETOR, -OARE adj. v. sâcâitor.

SÂCÂIETOR, -OARE adj. v. sâcâitor.

sâcăitor, ~oare a vz sâcâitor

sâcâietor, ~oare a vz sâcâitor

SÎCÎIETOR, -OARE adj. v. sîcîitor.

SÎCÎITOR, -OARE, sîcîitori, -oare, adj. (Și în forma sîcîietor) Enervant, supărător, plictisitor. Mă frămîntă, cu sîcîietoare grijă și neliniște, problema dormitului în frig. CAMIL PETRESCU, U. N. 347. ◊ (Adverbial) O găină începu a cotcodăci sîcîitor. REBREANU, R. I 145. – Variantă: sîcîietor, -oare adj.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sâcâitor (desp. -câ-i-) adj. m., pl. sâcâitori; f. sg. și pl. sâcâitoare

sâcâitor (-câ-i-) adj. m., pl. sâcâitori; f. sg. și pl. sâcâitoare

sâcâitor adj. m., pl. sâcâitori; f. sg. și pl. sâcâitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SÂCÂITOR adj. 1. enervant. 2. v. cicălitor.

SÎCÎITOR adj. 1. agasant, enervant, iritant, plicticos, plictisitor, supărător. (O treabă ~.) 2. cicălitor, (fig.) pisălog. (Om ~.)

Intrare: sâcâitor
sâcâitor adjectiv
  • silabație: sâ-câ-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâcâitor
  • sâcâitorul
  • sâcâitoru‑
  • sâcâitoare
  • sâcâitoarea
plural
  • sâcâitori
  • sâcâitorii
  • sâcâitoare
  • sâcâitoarele
genitiv-dativ singular
  • sâcâitor
  • sâcâitorului
  • sâcâitoare
  • sâcâitoarei
plural
  • sâcâitori
  • sâcâitorilor
  • sâcâitoare
  • sâcâitoarelor
vocativ singular
plural
sâcâietor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâcâietor
  • sâcâietorul
  • sâcâietoru‑
  • sâcâietoare
  • sâcâietoarea
plural
  • sâcâietori
  • sâcâietorii
  • sâcâietoare
  • sâcâietoarele
genitiv-dativ singular
  • sâcâietor
  • sâcâietorului
  • sâcâietoare
  • sâcâietoarei
plural
  • sâcâietori
  • sâcâietorilor
  • sâcâietoare
  • sâcâietoarelor
vocativ singular
plural
sâcăitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sâcâitor, sâcâitoareadjectiv

etimologie:
  • Sâcâi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.