LILIAC¹, lilieci, s. m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylâk. Cf. bg. liuleak.

LILIAC², lilieci, s. m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus și Nyctalus noctula). [Pr.: -li-ac] – Din bg. liljak.

LILIAC¹ ~eci m. 1) Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori în formă de ciorchine, de culoare violetă sau albă, plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. 2) Floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylâk

LILIAC² ~eci m. Mamifer insectivor nocturn, asemănător cu șoarecele, cu aripi formate dintr-o membrană ce leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada. /<bulg. liljak

liliac (arbust, animal) s. m. (sil. -li-ac), pl. lilieci

SYRINGA L., LILIAC, fam. Oleaceae. Gen originar din Asia și Europa, cca 28 specii, arbuști. Frunze caduce, rar persistente, opuse, simple, întregi, rar penate sau lobate, cordate sau ovate. Flori odorante, de la violet pînă la purpuriu și alb (caliciul mic, persistent, campanulat, cu 4 dinți, corolă infundibuliformă cu 4 lacinii îndepărtate, 2 stamine intercalate la vîrful tubului floral, ovar cu 2 loji, fiecare cu cîte 2 ovule), în panicule terminale sau laterale, odorante, pe ramuri din anul precedent, rar din același an. Fruct, capsulă oblongă, pieloasă, cu semințe aripate (Pl. 70, fig. 391).

Syringa amurensis Rupr. Specie care înflorește vara. Flori (corolă albă cu lacinii îndepărtate, mai tîrziu curbate în exterior, stamine exerte) dispuse în panicule terminale, cca 15 cm lungime. Frunze ovate sau lat-lanceolate, vîrf ascuțit, baza cuneiformă sau rotundă, pînă la 13 cm lungime și 7 cm lățime, pețiol cca 2 cm lungime, glabre, pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară glauce. Arbust înalt de 4-5 m, tufos, ramuri rotunde, drepte, cenușii.

Syringa josikaea Jacq. « Liliac transilvănean ». Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori slab-aromate (corolă violacee, tub 1-1,5 cm lungime), în panicule, cca 18 cm lungime. Frunze lat-eliptice sau oblongi, mai late la mijloc, pînă la 12 cm lungime; pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară verzi-aurii, pețiol 1 cm lungime. Lujeri tineri pubescenți. Plantă, de cca 3,5 m înălțime. Fruct, capsulă ovată, acută.

Syringa pinnatifolia Hemsl. Specie care înflorește la începutul lunii mai. Flori albe sau roz pal (corolă cu tub floral de 1 cm lungime), dispuse în paniculă de cca 5 cm lungime. Frunze penate, 9-11 foliole, sesile, ovate sau lanceolate, cu peri pe margine. Tufă, cca 3 m înălțime, ramificată.

Syringa vulgaris L. Specie care înflorește primăvara. Flori lila, simple sau duble, plăcut mirositoare (caliciul mic, campanulat, cu 4 dinți, corolă cu tub de 1 cm lungime, cu 4 lobi patenți, 2 stamine), dispuse în panicule de pînă la 20 cm lungime, multiflore. Frunze ovate sau lat-ovate, la bază cordate, pînă la 12 cm lungime, acuminate, pețiol cca 2,5 cm lungime, glabre, verzi-întunecat. Arbust pînă la 7 m înălțime, ramuri drepte, lujerii puțin muchiați.

Syringa x chinensis Willd. (S. persica x S. vulgaris). Hibrid care înflorește primăvara. Flori odorante, purpur-lila, corolă cu lobii ascuțiți și plani. Frunze ovat-lanceolate, pînă la 8 cm lungime, ascuțite. Arbust, cca 3 m înălțime.

Syringa x persica L. (S. afghanica x S. laciniata). Hibrid care înflorește primăvara-vara. Flori purpur-lila, odorante (corolă 1 cm lungime cu lobii înguști), dispuse în număr redus, în panicule de pînă la 8 cm lungime. Frunze lanceolate, la bază cuneate, pînă la. 6 cm lungime, pețiol cca 1 cm lungime. Arbust cca 2 m înălțime, cu ramuri rotunde, curbate. Fructul, capsulă pînă la 1 cm lungime, muchiată.

LILIAC s. (BOT.) 1. (Syringa vulgaris) (înv. și reg.) scumpie, (reg.) boroștean, (Ban.) iorgovan, (Transilv. și Maram.) mălin, (Transilv.) scrinte. 2. liliac-de-munte (Alnus viridis) = aninaș.

LILIAC s. v. salcâm.

LILIAC s. (ZOOL.; Vespertilis murinus) (reg.) șoarece.

liliac¹ s.m. (bot.) 1 (și liliac-comun, liliac-nemțesc, liliac-roșu, liliac-sălbatic) Syringa vulgaris; <înv. și reg.> scumpie², <reg.> ardioane, argovan, boroștean, iorgovan, liurbăn, mălin, mălin-roșu, pelin, salbă-moale, scânteie, scrânten, scrinte, sireni. 2 (și liliac-franțuzesc, liliac-nemțesc, liliac-persan) Syringa persica; <reg.> boroștean, mălin-verde, scumpie¹, scumpie-altoită (v. scumpie¹). 3 (și liliac-românesc) Syringa josikaea; lemnul-vântului (v. lemn), <reg.> orgoian, pană, scumpie¹. 4 liliac-de-câmp = liliac-de-toamnă = liliac-sălbatic = Aster tripolium; albăstrică, răchițică-de-toamnă, <reg.> tămâiță-de-câmp; liliac-de-grădină = liliac-franțuzesc = Hesperis matronalis; nopticoasă, <rar> violă-de-noapte (v. violă²), violă-de-primăvară (v. violă²), <reg.> floarea-nopții (v. floare), liliacel, micșunea, mirodenie, pupăză, șibiog, vioară-de-noapte (v. vioară³), viorea-de-noapte; liliac-de-munte = Alnus viridis; aninaș, arin-de-munte, arin-verde; liliac-de-pădure = liliac-sălbatic = Daphne mezereum; tulichina-lupului (v. tulichină), tulichină, <reg.> afin-sălbatic (v. afin¹), cleiță, dafin, lemn-câinesc, mălin-sălbatic, pațachină¹, piperul-lupului (v. piper), teiul-lupului (v. tei), tulichioară, țepchin, țolul-lupului (v. țol¹); liliac-nemțesc = Phlox paniculata; brumărea, flox, <reg.> arsenică, botcuță, liliecuț, ploscuță, răchițele-de-toamnă (v. răchițea), rotocoale (v. rotocol), sămăchișă, scaunul-Domnului (v. scaun), scânteiuță, ursărele; (reg.) liliac-de-mare v. Crin-de-toamnă (Hosta plantaginea); liliac-galben v. Cuișoare (v. cuișoară) (Rubes aureum). 5 (reg.) v. Mălin. Mălin-alb. Mălin-negru (Prunus padus). 6 (reg.) v. Salcâm. Salcâm-alb (Robinia pseudacacia). 7 (reg.) v. Scumpie¹ (Cotinus coggygria).