cârmâz [At: (a. 1681) HEM 2066 / V: carmuză sf, cărmăz, căr~, cărmuz, ~mus, ~muz, (înv) a~, ~mez, chermes / Pl: nct / E: tc kirmiz] 1 sms (Ent; înv) Insectă originară din Mexic, care trăiește pe o specie de stejar și a cărei femelă depune pe acest arbore gogoși rotunde și roșii (Coccinilla). 2 sm (Bot) Plantă erbacee cu flori mici, de culoare alb spre roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca americana). 3 sm (Bot) Hurmuz (Symphoricarpus albus). 4 sn (Șîs chermes mineral) Preparat chimic de antimoniu, întrebuințat în medicină. 5 sn Substanță colorantă roșie extrasă din fructele de cârmâz (2) sau din gogoșile de cârmâz (1) Si: carmin. 6 sn (Îrg) Sirop preparat din cârmâz (2).

hurmuz [At: (a. 1669), ap. DA ms / V: hormos, hormoz, hormuz, hozmoz / Pl: (1-2) ~uri, (3) ~zi / E: tc Hurmuz] 1 sn Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul. 2 sn (Lpl) Șirag de astfel de mărgele. 3 sm Arbust ornametal cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus).

HURMUZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din tc. (n. pr.) Hurmuz.

HURMUZ¹ ~i m. Arbust decorativ cu frunze opuse, flori roz-trandafirii, cu fructe albe în formă de bobițe, cultivat ca plantă ornamentală. /<turc. Hurmuz

HURMUZ² ~uri n. 1) Imitație din sticlă a mărgăritarului. 2) Mărgea sau șirag de mărgele confecționate din astfel de sticlă. /<turc. Hurmuz n. pr.

hurmuz (arbust) s. m., pl. hurmuzi

hurmuz (mărgea) s. n., pl. hurmuzuri

HURMUZ s. (BOT.; Symphoricarpus albus) (rar) corale-albe (pl.), lemn-cu-boabele-albe.

SYMPHORICARPUS Duham., SIMFORICARPUS fam. Caprifoliaceae. Gen originar din America de. N pînă în Mexic, China; 15 specii, arbuști cu lujeri gri, subțiri, ușor-muchiați, frunze caduce, opuse, scurt-pețiolate, cu marginea întreagă sau slab-lobate. Flori hermafrodite, roșii (caliciu cu 4-5 lacinii, corolă campanulat-infundibuliformă cu 4-5 lobi, 4-5 stamine) dispuse în raceme terminale sau în axa frunzei, rar solitare. Fruct, bacă albă, sferică, cu 2 semințe.

Symphoricarpus albus (L.) Blake (syn. S. racemosus Michx.). Specie originară din America de N. Înflorește vara. Flori mici, roz (corolă campanulată, în interior roșie-albicioasă, păroasă, în spice sau raceme mici, terminale sau în axa frunzei ovate, eliptice sau rotunjite, cca 4 cm lungime, cu margini întregi sau, cele de pe lujerii lungi, deseori lobate, pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară verde-albăstrui, pubescente, pețiolate. Tufă pînă la 1 m înălțime, cu lujeri subțiri, erecți, gri, fin-pubescenți. Fructe, bace mari, sferice, albe, moi, cu diametrul de 8-12 cm, în buchete dense, rămâi pe lujer și iarnă.

Symphoricarpus occidentalis Hook. Specie originară din America de N. înflorește vara. Flori roz, în raceme sau spice. Frunze ovate, pînă la 1,5 m înălțime. Fruct sferic, de mărimea unei cireșe, alb.

Symphoricarpus orbiculatus Moench. Specie originară din America de N, (syn. S. vulgaris Michx.). Înflorește vara. Flori în spic scurt sau raceme mici în axa frunzei. Frunze rotund-ovate, cca 3 cm lungime, verzi-albăstrui, pubescente pe partea inferioară, verzi-mat pe cea superioară, toamna sînt deseori roșii. Arbust pînă la 2 m înălțime, erect, cu lujeri pubescenți. Fructe roșii-purpur, globuloase.

Symphoricarpus sinensis Rehd. Specie originară din China, înflorește vara. Flori albe, campanulate, solitare, în axa frunzei. Frunze romboidale sau ovat-eliptice, pe partea inferioară albăstrui, glabre. Lujeri subțiri, roșii-maro. pe o tufă glabră. cca 1,2 m înălțime. Fructe albastre-negre, făinoase, ovate.