suvoálbe, suvólb, vb. III (reg.; despre oameni) a copleși; a învinge.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suvoálbe (-ólb, -ólt), – (Olt.) A învinge, a supune, a domina. – Var. suvolbi. Lat. *subvolvĕre (Candrea), sau învoalbe cu schimb de pref.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUVOÁLBERE s. f. v. suvoalbe. [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink