suvoálbe, suvólb, vb. III (reg.; despre oameni) a copleși; a învinge.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

suvoálbe (-ólb, -ólt), – (Olt.) A învinge, a supune, a domina. – Var. suvolbi. Lat. *subvolvĕre (Candrea), sau învoalbe cu schimb de pref.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink