opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUTURA, suturez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). – Din fr. suturer.

SUTURA, suturez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). – Din fr. suturer.

sutura vt [At: DL / Pzi: ~rez / E: fr suturer] (Med) A face o sutură (2).

SUTURA, suturez, vb. I. Tranz. (Chirurgie) A face o sutură.

SUTURA vb. I. tr. A face o sutură (1). [< fr. suturer].

SUTURA vb. tr. a face o sutură (1). (< fr. suturer)

A SUTURA ~ez tranz. med. (răni, țesuturi, organe) A coase cu fire de ață, reunind marginile; a uni printr-o sutură. /<fr. suturer

SUTURĂ, suturi, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2. (Med.) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din fr. suture.

SUTURĂ, suturi, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2. (Med.) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din fr. suture.

sutură sf [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ri / E: fr suture] 1 (Atm) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2 (Med) Intervenție chirurgicală prin care diferite țesuturi sau (părți de) sunt cusute unul de altul. 3 (Bot) Linia după care se operează joncțiunea și separația valvelor în fructe.

SUTURĂ, suturi, s. f. 1. (Chirurgie) Cusătura celor două buze ale unei plăgi. Unul din acești iepuri moare după a treia zi, din cauză că i s-a desfăcut sutura. BABEȘ, O. A. I 224. 2. (Anat.) Articulație imobilă a unora dintre oasele craniului.

SUTURĂ s.f. 1. (Med.) Cusătura celor două buze ale unei răni. 2. (Anat.) Articulație fixă a oaselor late ale craniului. [< fr. suture, cf. lat. sutura].

SUTURĂ s. f. 1. cusătura celor două buze ale unei răni. 2. articulație fixă a oaselor (craniului) printr-un sistem de dinți. 3. linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate. 4. liniile de inserție a pereților transversali pe pereții cochiliei la amoniți, nautil etc. (< fr. suture)

SUTURĂ ~i f. 1) Cusătură care unește țesuturile lezate accidental sau în cursul unei operații. 2) Intervenție chirurgicală de efectuare a unei asemenea cusături. 3) Tip de articulație fixă a unor oase. ~ craniană. /<fr. suture

sutură f. Anat. încheietura oaselor craniului.

*sutúră f., pl. ĭ (lat. sutúra. V. cusutură). Anat. Cusutura uneĭ rănĭ. încheĭetura dantelată a oaselor craniuluĭ. Bot. Linia după care se operează juncțiunea și separațiunea valvelor în fructe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sutura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. suturez, 3 suturează; conj. prez. 1 sg. să suturez, 3 să sutureze

sutura (a ~) vb., ind. prez. 3 suturează

sutura vb., ind. prez. 1 sg. suturez, 3 sg. și pl. suturează

sutură s. f., g.-d. art. suturii; pl. suturi

sutură s. f., g.-d. art. suturii; pl. suturi

sutură s. f., g.-d. art. suturii; pl. suturi

Intrare: sutura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sutura
  • suturare
  • suturat
  • suturatu‑
  • suturând
  • suturându‑
 singular plural
  • suturează
  • suturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suturez
 (să)
  • suturez
  • suturam
  • suturai
  • suturasem
a II-a (tu)
  • suturezi
 (să)
  • suturezi
  • suturai
  • suturași
  • suturaseși
a III-a (el, ea)
  • suturează
 (să)
  • sutureze
  • sutura
  • sutură
  • suturase
plural I (noi)
  • suturăm
 (să)
  • suturăm
  • suturam
  • suturarăm
  • suturaserăm
  • suturasem
a II-a (voi)
  • suturați
 (să)
  • suturați
  • suturați
  • suturarăți
  • suturaserăți
  • suturaseți
a III-a (ei, ele)
  • suturează
 (să)
  • sutureze
  • suturau
  • suturară
  • suturaseră
Intrare: sutură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sutură
  • sutura
plural
  • suturi
  • suturile
genitiv-dativ singular
  • suturi
  • suturii
plural
  • suturi
  • suturilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sutura, suturezverb

etimologie:

sutură, suturisubstantiv feminin

  • 1. anatomie Tip de articulație în care oasele sunt fixe. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Articulație imobilă a unora dintre oasele craniului. DLRLC DN
  • 2. medicină Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Unul din acești iepuri moare după a treia zi, din cauză că i s-a desfăcut sutura. BABEȘ, O. A. I 224. DLRLC
  • 3. Linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate. MDN '00
  • 4. Liniile de inserție a pereților transversali pe pereții cochiliei la amoniți, nautil etc. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.