3 definiții pentru susurător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

susurător, ~oare a [At: STANCU, R. A. IV, 137 / Pl: ~i, ~oare / E: susura + -tor] (D. ape care curg, d. frunze bătute de vânt, d. adieri ale vântului) Care susură (1) Si: murmurător, sunător, șopotitor, (înv) murmuitor1, (îvr) susuros Vz clipocitor, fâșâitor (1), foșnitor (1), fremătător (1).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUSURĂTOR adj. 1. murmurător, șopotitor, (înv.) murmuitor. (Ape ~ oare.) 2. v. foșnitor.

SUSURĂTOR adj. 1. murmurător, șopotitor, (înv.) murmuitor. (Ape ~.) 2. foșnitor, murmurător, sunător, șopotitor. (Frunze ~.)

Intrare: susurător
susurător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • susurător
  • susurătorul
  • susurătoru‑
  • susurătoare
  • susurătoarea
plural
  • susurători
  • susurătorii
  • susurătoare
  • susurătoarele
genitiv-dativ singular
  • susurător
  • susurătorului
  • susurătoare
  • susurătoarei
plural
  • susurători
  • susurătorilor
  • susurătoare
  • susurătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)