3 definiții pentru susurător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
susurător, ~oare a [At: STANCU, R. A. IV, 137 / Pl: ~i, ~oare / E: susura + -tor] (D. ape care curg, d. frunze bătute de vânt, d. adieri ale vântului) Care susură (1) Si: murmurător, sunător, șopotitor, (înv) murmuitor1, (îvr) susuros Vz clipocitor, fâșâitor (1), foșnitor (1), fremătător (1).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUSURĂTOR adj. 1. murmurător, șopotitor, (înv.) murmuitor. (Ape ~ oare.) 2. v. foșnitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUSURĂTOR adj. 1. murmurător, șopotitor, (înv.) murmuitor. (Ape ~.) 2. foșnitor, murmurător, sunător, șopotitor. (Frunze ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: susurător
susurător adjectiv
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)