sustragere sf [At: ASACHI, E. I, 17 / 15 / V: (înv) subs~, subt~ / Pl: ~ri / E: sustragere] 1 (Mat; înv) Scădere (1). 2 Furt (1). 3 Ieșire de sub o influență la care este expus în mod obișnuit. 4 Scăpare de o relație nedorită. 5 Rămânere în afară… Si: ferire (1). 6 Folosire a șireteniei sau a fraudei pentru a nu presta un serviciu datorat legal. 7 Eschivare de la îndeplinirea unei obligații Si: fugă, (înv) șovăială, (fam) fofilare (1) Vz scăpare. 8 (Înv; îf substragere) Eliberare (1). 9 (Rar) Abatere (3) (de la ceva).

SUSTRAGERE, sustrageri, s. f. Acțiunea de a (se) sustrage. 1. Însușire a unui lucru străin; furt. Sustragere de documente. 2. Folosirea șireteniei sau a fraudei pentru a nu presta un serviciu datorat legal; eschivare. Sustragere de la prestarea serviciului militar.

SUSTRAGERE s.f. Acțiunea de a (se) sustrage și rezultatul ei; (spec.; jur.) furt. [< sustrage].

substrage v vz sustrage

substragere sf vz sustragere

subtrage v vz sustrage

subtragere sf vz sustragere

suptrage v vz sustrage

sustrage [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) subs~, subt~, supt~ / Pzi: sustrag / E: fr soustraire (după trage)] 1 vt (Mat; înv) A scădea (14). 2 vt (C.i. bani sau bunuri care aparțin altcuiva) A pune stăpânire fără nici un drept (pe ascuns, cu forța sau prin fraudă, prin viclenie), păgubind pe cineva Si: a fura (1), a-și însuși, a lua, (pop) a hoți (14), (îfm) a sfeterisi, (înv; Trs) a șpilui, (reg) a ciușdi (1), a hărșni (2), a pașli, a pili¹, a șuchea, a șuchiri, (fam) a ciordi, a subtiliza, a șparli, a șterge, a șterpeli, (arg) a furgăsi, a furlua, a mangli, a pangli, a șucări, a șuti¹ Vz defrauda, delapida (1), deturna (3), frauda. 3-4 vtr (Determinat printr-un complement în dativ sau introdus prin prepoziția „de la”) A ieși ori a face să iasă de sub o influență la care este expus în mod obișnuit. 5-6 vtr A scăpa de o relație nedorită. 7-8 vtr A rămâne sau a fi lăsat în afară. 9-10 vtr A (se) proteja. 11 vr (Determinat printr-un complement introdus prin prepoziția „de la”) A folosi șiretenia și frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal. 11 vr (Determinat printr-un complement introdus prin prepoziția „de la”) A se lăsa la o parte de la îndeplinirea unei obligații Si: a se eschiva (2), a fugi (31), a se strecura, (îrg) a șovăi, (reg) a se da în sus, (frm) a se refuza, (fam) a se fofila (5) Vz a scăpa. 13-14 vtr (Înv; îf subt~, subs~; determinat printr-un complement introdus prin prepoziția „de la”) A (se) elibera (31). 15 vt (Rar; determinat printr-un complement introdus prin prepoziția „de la”) A se abate (3) (de la ceva).

SUSTRAGE, sustrag, vb. III. 1. Tranz. A-și însuși prin viclenie sau fraudă un lucru care aparține altuia; a fura. A sustrage mărfuri din depozit. A sustrage o sumă de bani. ◊ Refl. pas. Fig. Toate libertățile ce lipsesc și care se sustrag vor fi complecte într-o zi. BOLINTINEANU, O. 258. ♦ (Rar) A elimina, a îndepărta. Cuvinte devenite indispensabile limbii, cît și... forme gramaticale și sintactice, pe care nu le putem sustrage din limba noastră, fără a strica însuși caracterul său original. ODOBESCU, S. I 364. 2. Tranz. (Determinat printr-un complement în dativ sau introdus prin prep. «de la») A opri, a abate, a împiedica (de la ceva). N-am știut altceva decît să mă așez atîtea ore la birou și să scriu, să scriu, să scriu... Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. C, PETRESCU, C. V. 25. 3. Refl. A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal, a se feri (de ceva), a se eschiva (de la ceva); p. ext. a se elibera, a scăpa (de ceva). Care mister Unul spre altul mereu ne-atrage? Vrem de sub farmec a ne sustrage Și dăm de-aceeași forță de fier. MACEDONSKI, O. I 222. A te revolta împotriva unei vieți însemnează a nu te împăca cu ea, dar nu înseamnă de loc a te sustrage influențelor ei. GHEREA, ST. CR. III 385.

SUSTRAGE vb. III. tr. 1. A fura, a delapida. 2. A abate de la ceva. ♦ refl. A se eschiva; a căuta să scape. [P.i. sustrag. / < fr. soustraire, după trage].

SUSTRAGE vb. I. tr. 1. a fura, a delapida. 2. a abate de la ceva. II. refl. a se eschiva; a căuta să scape. (după fr. soustraire)

A SE SUSTRAGE mă sustrag intranz. A evita îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenie; a se eschiva. /<fr. soustraire

A SUSTRAGE sustrag tranz. 1) (lucruri, bunuri străine) A lua prin viclenie și amăgeli; a-și însuși prin diferite mașinații. ~ un document. ~ bani. 2) (persoane) A face să se abată, încurcând; a distrage. ◊ ~ atenția (cuiva) a îndrepta atenția (cuiva) în altă parte. [Sil. sus-tra-] /<fr. soustraire

sustrage v. 1. a lua prin dibăcie sau înșelăciune: a sustrage acte; 2. a prezerva de: a sustrage pe un culpabil dela pedeapsă.

*substracțiúne f. (lat. subs-tráctio, -ónis. V. tracțiune). Acțiunea de a substrage. Aritm. Scădere. – Și -ácție și -ágere.

*substrág, -trás, a -tráge v. tr. (lat. subs-tráhere. V. trag). Scad din ceva (un număr). Fur, ĭau pe furiș saŭ pin viclenie: a substrage niște hîrtiĭ. Fig. Scap, salvez, ascund: nimic nu-l poate substrage răzbunăriĭ mele. V. refl. Mă retrag pe furiș, fug de: a te substrage de la datorie. – Și sustrag (fr. soustraire).

*sustrág, V. substrag.

sustragere s. f., g.-d. art. sustragerii; pl. sustrageri

sustragere s. f., g.-d. art. sustragerii; pl. sustrageri

sustragere s. f., pl. sustrageri

sustrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sustrag, 3 sg. sustrage, imperf. 1 sustrăgeam; perf. s. 1 sg. sustrăsei, 1 pl. sustraserăm, m.m.c.p. 1 pl. sustrăseserăm; conj. prez. 1 sg. să sustrag, 3 să sustragă; ger. sustrăgând; part. sustras

sustrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sustrag, imperf. 3 sg. sustrăgea; part. sustras

sustrage vb. trage

sustrag.

SUSTRAGERE s. 1. v. delapidare. 2. v. furt. 3. v. eschivare.

SUSTRAGERE s. v. scădere.

SUSTRAGERE s. 1. defraudare, delapidare, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismos, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.) 2. furt, (rar) sustracție, (fam.) subtilizare, șterpelire. (~ unui pachet.) 3. eschivare, (înv.) șovăială. (~ de la obligații.)

sustragere s. v. SCĂDERE.

SUSTRAGE vb. v. scădea.

SUSTRAGE vb. 1. v. delapida. 2. v. fura. 3. a fura, a-și însuși, (fam.) a șterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (A ~ un bun străin.) 4. a se eschiva, a fugi, a scăpa, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la...) 5. v. abate.

sustrage vb. v. SCĂDEA.

SUSTRAGE vb. 1. a defrauda, a delapida, (rar) a frauda, (înv. și fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.) 2. a fura, a lua, (rar) a hoți, (reg.) a șuchea, a șuchiri, (prin Transilv.) a ciușdi, (prin Bucov.) a hărșni, (Mold.) a pașii, (Transilv.) a pili, (înv. și fam.) a sfeterisi, (înv., in Transilv.) a șpilui, (fam.) a ciordi, a subtiliza, a șparli, a șterge, a șterpeli, (arg.) a mangli, a panghi, a șucări, a șuti. (A ~ un stilou.) 3. a fura, a-și însuși, (fam.) a șterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (~ un bun străin.) 4. a se eschiva, a fugi, a scăpa, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la...) 5. a abate. (Gîndurile îl ~ de la lucru.)