2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

suspinând, [At: EMINESCU, O. I. 14 / Pl: ~nzi, ~e / E: suspina] 1-2 smf, a Suspinător (1-2). 3 Suspinător (3).

SUSPINA, suspin, vb. I. Intranz. 1. A scoate suspine (1); a ofta (adânc sau din greu). 2. A plânge cu suspine (2). 3. A dori foarte mult, a tânji după ceva. – Lat. suspirare.

SUSPINA, suspin, vb. I. Intranz. 1. A scoate suspine (1); a ofta (adânc sau din greu). 2. A plânge cu suspine (2). 3. A dori foarte mult, a tânji după ceva. – Lat. suspirare.

suspin sn [At: PSALT. HUR. 4r/21 / Pl: ~e, (înv) ~uri, ~i sm / E: pvb suspina] 1 Respirație puternică, profundă și prelungită care este provocată de sau care trădează o durere mai ales morală și care dă naștere, în expirație, unui sunet caracteristic Si: oftare, oftat1, (îvp) suspinare, (pop) aht (4), (îrg) oft, (înv) suspinat. 2 (Îe) A-și da ultimul ~ A muri1 (1). 3 (Pan) Sunet tânguitor scos de un instrument muzical. 4 (Mpl) Respirație scurtă și întretăiată, provocată de un plâns amar Si: suspinare (2). 5 (Pex) Sughiț (1). 6 (Fig; îfp) Necaz. 7 (Trs; Ban) Astmă (la cai).

suspina [At: CORESI, TETR. 23 / Pzi: suspin / E: ml suspinare] 1 vi (D. oameni) A scoate un suspin (1) Si: a ofta, (reg) a șioi2, a șușcăi, a șușui Vz geme. 2 (Pan; d. instrumente muzicale) A emite sunete duioase. 3 vi (D. oameni; adesea în corelație cu plânge) A plânge cu supine (2). 4 vi (Înv) A se văita. 5 (Pex; d. oameni) A-și exprima o durere (morală) prin suspine (1, 2). 6 vi (Îe) A ~ după cineva (sau ceva) A-și manifesta regretul pentru pierderea cuiva (sau a ceva). 7 vi (Îae; pex) A-i fi dor de cineva sau de ceva. 8-9 vtr (Fig; c.i. sentimente, cântece etc.) A exprima cu dor ori cu jale.

SUSPINA, suspin, vb. I. Intranz. 1. A scoate suspine, a ofta (adînc sau din greu). V. geme. Bătrînul își duse mîna la frunte și suspină greu. SADOVEANU, O. VII 133. Doar suspina din cînd în cînd La amintirea vreunui gînd Din viața ei trecută. IOSIF, PATR. 10. Moartea atunci, neavînd încotro, se bagă în turbincă și acuși icnește, acuși suspină, de-ți venea să-i plîngi de milă. CREANGĂ, P. 312. Cînd badea podul trecea, Mindrulița suspina; Maică-sa o întreba: Fiică, ce suspini așa... – Da suspin că nu mi-e bine, Că bădița nu mai vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. ◊ (Pleonastic) Iar ea, vorbind cu el în somn, Oftînd din greu, suspină: O, dulce-al nopții mele domn, De ce nu vii tu? Vină! EMINESCU, O. I 162. ◊ (Cu determinări indicînd cauza acțiunii sau intensitatea ei) L-a bătut domnul dacă n-a vrut să ferească, bîigui Nicu, suspinînd de emoție. REBREANU, R. II 32. Ca și atunci, mai coasă mama, Coasă și suspină rar. COȘBUC, P. II 276. ◊ (Metaforic) Vîntul nu bătea și nici pădurea de sălcii nu suspina. DUNĂREANU, N. 30. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită somnoros suspin-un grier. EMINESCU, O. I 152. Doar izvoarele suspină, Pe cînd codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină – Dormi în pace! id. ib. 207. Aici zefirul vesel prin frunze-ncet suspină; Aicea orizontul e dulce, luminos. ALEXANDRESCU, P. 28. 2. (Rar) A plînge cu suspine (de teamă, de dor, de bucurie). Malca, sărmana, cînd mai aude și asta, începe a suspina. CREANGĂ, P. 125. Mumele uimite suspinau sub bonetele înhorbotate. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor. NEGRUZZI, S. I 6. ◊ (În corelație cu plînge) Plînge și suspină tînăra domniță, Dulce și suavă ca o garofiță. BOLINTINEANU, O. 33. Lelea plînge și suspină. Lele, nu mai suspina, C-ai rămas acum așa Singurică, singurea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253. ◊ Tranz. Fig. Doina zic, doina suspin, Tot cu doina mă mai țin. ALECSANDRI, P. P. 224.

A SUSPINA suspin intranz. 1) A scoate suspine; a ofta. 2) A plânge cu suspine. /<lat. suspirare

suspinà v. 1. a scoate suspine; 2. fig. a dori cu ardoare. [Lat. SUSPIRARE].

2) suspín, a -á v. intr. (lat su-spîrare, d. sub, dedesupt, și spirare, a răsufla; it. sospirare, eng. suspirer, pv. sospirar, fr. soupirer. V. a-, con-, in- și re-spir, expir). Oftez, scot suspine. A suspina după cineva, după ceva, a dori cu înfocare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suspinând adj. m., pl. suspinânzi; f. sg. suspinândă, pl. suspinânde

suspina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. suspin, 3 suspi; conj. prez. 1 sg. să suspin, 3 să suspine

suspina (a ~) vb., ind. prez. 3 suspi

suspina vb., ind. prez. 1 sg. suspin, 3 sg. și pl. suspi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUSPINA vb. a ofta, (Transilv.) a șioi, (Transilv. și Ban.) a (se) șușcăi, (prin Ban.) a șușni. (A ~ din adîncul inimii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

suspina (-n, -at), vb. – A ofta din greu. – Mr. suschir(are). Lat. suspῑrāre (Pușcariu 1704; REW 8489), cf. it. sospirare, prov. sospirar, fr. soupirer. De uz cvasi general, e cuvînt rar în SV (ALR, I, 85). – Der. suspin, s. n. (oftat, suspinare), deverbal, poate anterior rom., cf. it. sospiro, logud. suspiru, prov. sospir, fr. soupir, cat. suspir; suspinător, s. m. (adorator, pretendent).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

suspinând, -ă, adj. (înv.) suspinător.

Intrare: suspinând
suspinând adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suspinând
  • suspinândul
  • suspinându‑
  • suspinândă
  • suspinânda
plural
  • suspinânzi
  • suspinânzii
  • suspinânde
  • suspinândele
genitiv-dativ singular
  • suspinând
  • suspinândului
  • suspinânde
  • suspinândei
plural
  • suspinânzi
  • suspinânzilor
  • suspinânde
  • suspinândelor
vocativ singular
plural
Intrare: suspina
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suspina
  • suspinare
  • suspinat
  • suspinatu‑
  • suspinând
  • suspinându‑
singular plural
  • suspi
  • suspinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suspin
(să)
  • suspin
  • suspinam
  • suspinai
  • suspinasem
a II-a (tu)
  • suspini
(să)
  • suspini
  • suspinai
  • suspinași
  • suspinaseși
a III-a (el, ea)
  • suspi
(să)
  • suspine
  • suspina
  • suspină
  • suspinase
plural I (noi)
  • suspinăm
(să)
  • suspinăm
  • suspinam
  • suspinarăm
  • suspinaserăm
  • suspinasem
a II-a (voi)
  • suspinați
(să)
  • suspinați
  • suspinați
  • suspinarăți
  • suspinaserăți
  • suspinaseți
a III-a (ei, ele)
  • suspi
(să)
  • suspine
  • suspinau
  • suspina
  • suspinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suspina, suspinverb

  • 1. A scoate suspine; a ofta (adânc sau din greu). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ofta
    • format_quote Bătrînul își duse mîna la frunte și suspină greu. SADOVEANU, O. VII 133. DLRLC
    • format_quote Doar suspina din cînd în cînd La amintirea vreunui gînd Din viața ei trecută. IOSIF, PATR. 10. DLRLC
    • format_quote Moartea atunci, neavînd încotro, se bagă în turbincă și acuși icnește, acuși suspină, de-ți venea să-i plîngi de milă. CREANGĂ, P. 312. DLRLC
    • format_quote Cînd badea podul trecea, Mindrulița suspina; Maică-sa o întreba: Fiică, ce suspini așa... – Da suspin că nu mi-e bine, Că bădița nu mai vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. DLRLC
    • format_quote pleonastic Iar ea, vorbind cu el în somn, Oftînd din greu, suspină: O, dulce-al nopții mele domn, De ce nu vii tu? Vină! EMINESCU, O. I 162. DLRLC
    • format_quote L-a bătut domnul dacă n-a vrut să ferească, bîigui Nicu, suspinînd de emoție. REBREANU, R. II 32. DLRLC
    • format_quote Ca și atunci, mai coasă mama, Coasă și suspină rar. COȘBUC, P. II 276. DLRLC
    • format_quote metaforic Vîntul nu bătea și nici pădurea de sălcii nu suspina. DUNĂREANU, N. 30. DLRLC
    • format_quote metaforic Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită somnoros suspin-un grier. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
    • format_quote metaforic Doar izvoarele suspină, Pe cînd codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină – Dormi în pace! EMINESCU, O. I 207. DLRLC
    • format_quote metaforic Aici zefirul vesel prin frunze-ncet suspină; Aicea orizontul e dulce, luminos. ALEXANDRESCU, P. 28. DLRLC
  • 2. A plânge cu suspine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Malca, sărmana, cînd mai aude și asta, începe a suspina. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
    • format_quote Mumele uimite suspinau sub bonetele înhorbotate. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
    • format_quote Plînge și suspină tînăra domniță, Dulce și suavă ca o garofiță. BOLINTINEANU, O. 33. DLRLC
    • format_quote Lelea plînge și suspină. Lele, nu mai suspina, C-ai rămas acum așa Singurică, singurea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Doina zic, doina suspin, Tot cu doina mă mai țin. ALECSANDRI, P. P. 224. DLRLC
  • 3. A dori foarte mult, a tânji după ceva. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.