2 intrări
48 de definiții
din care- explicative (34)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUSPINA, suspin, vb. I. Intranz. 1. A scoate suspine (1); a ofta (adânc sau din greu). 2. A plânge cu suspine (2). 3. A dori foarte mult, a tânji după ceva. – Lat. suspirare.
SUSPINA, suspin, vb. I. Intranz. 1. A scoate suspine (1); a ofta (adânc sau din greu). 2. A plânge cu suspine (2). 3. A dori foarte mult, a tânji după ceva. – Lat. suspirare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
suspina [At: CORESI, TETR. 23 / Pzi: suspin / E: ml suspinare] 1 vi (D. oameni) A scoate un suspin (1) Si: a ofta, (reg) a șioi2, a șușcăi, a șușui Vz geme. 2 (Pan; d. instrumente muzicale) A emite sunete duioase. 3 vi (D. oameni; adesea în corelație cu plânge) A plânge cu supine (2). 4 vi (Înv) A se văita. 5 (Pex; d. oameni) A-și exprima o durere (morală) prin suspine (1, 2). 6 vi (Îe) A ~ după cineva (sau ceva) A-și manifesta regretul pentru pierderea cuiva (sau a ceva). 7 vi (Îae; pex) A-i fi dor de cineva sau de ceva. 8-9 vtr (Fig; c.i. sentimente, cântece etc.) A exprima cu dor ori cu jale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUSPINA, suspin, vb. I. Intranz. 1. A scoate suspine, a ofta (adînc sau din greu). V. geme. Bătrînul își duse mîna la frunte și suspină greu. SADOVEANU, O. VII 133. Doar suspina din cînd în cînd La amintirea vreunui gînd Din viața ei trecută. IOSIF, PATR. 10. Moartea atunci, neavînd încotro, se bagă în turbincă și acuși icnește, acuși suspină, de-ți venea să-i plîngi de milă. CREANGĂ, P. 312. Cînd badea podul trecea, Mindrulița suspina; Maică-sa o întreba: Fiică, ce suspini așa... – Da suspin că nu mi-e bine, Că bădița nu mai vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. ◊ (Pleonastic) Iar ea, vorbind cu el în somn, Oftînd din greu, suspină: O, dulce-al nopții mele domn, De ce nu vii tu? Vină! EMINESCU, O. I 162. ◊ (Cu determinări indicînd cauza acțiunii sau intensitatea ei) L-a bătut domnul dacă n-a vrut să ferească, bîigui Nicu, suspinînd de emoție. REBREANU, R. II 32. Ca și atunci, mai coasă mama, Coasă și suspină rar. COȘBUC, P. II 276. ◊ (Metaforic) Vîntul nu bătea și nici pădurea de sălcii nu suspina. DUNĂREANU, N. 30. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită somnoros suspin-un grier. EMINESCU, O. I 152. Doar izvoarele suspină, Pe cînd codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină – Dormi în pace! id. ib. 207. Aici zefirul vesel prin frunze-ncet suspină; Aicea orizontul e dulce, luminos. ALEXANDRESCU, P. 28. 2. (Rar) A plînge cu suspine (de teamă, de dor, de bucurie). Malca, sărmana, cînd mai aude și asta, începe a suspina. CREANGĂ, P. 125. Mumele uimite suspinau sub bonetele înhorbotate. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor. NEGRUZZI, S. I 6. ◊ (În corelație cu plînge) Plînge și suspină tînăra domniță, Dulce și suavă ca o garofiță. BOLINTINEANU, O. 33. Lelea plînge și suspină. Lele, nu mai suspina, C-ai rămas acum așa Singurică, singurea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253. ◊ Tranz. Fig. Doina zic, doina suspin, Tot cu doina mă mai țin. ALECSANDRI, P. P. 224.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SUSPINA suspin intranz. 1) A scoate suspine; a ofta. 2) A plânge cu suspine. /<lat. suspirare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
suspinà v. 1. a scoate suspine; 2. fig. a dori cu ardoare. [Lat. SUSPIRARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SULCINĂ s. f. v. sulfină.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SULCINĂ s. f. v. sulfină.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SULFINĂ, sulfine, s. f. Numele a două plante erbacee, melifere și medicinale, cu flori plăcut mirositoare, galbene (Melilotus officinalis) sau albe (Melilotus albus). [Var.: sulcină s. f.] – Lat. *sulfina (< sulphur).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SULFINĂ, sulfine, s. f. Numele a două plante erbacee, melifere și medicinale, cu flori plăcut mirositoare, galbene (Melilotus officinalis) sau albe (Melilotus albus). [Var.: sulcină s. f.] – Lat. *sulfina (< sulphur).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de rain_drop
- acțiuni
ciurcină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sălcină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
solcină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strupină sf vz sulpină[1] corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: sulpină1. Cuv. sulpină este de fapt o variantă a cuv. sulfină; aici însă nu este consemnată varianta strupină — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sucină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulchină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulcină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulfină sf [At: LB / V: (pop) ~lci~ (Pl: sulcini), (îrg) ciurci~, sălci~, solci~, suci~, ~lchți~, ~lhi~, ~lpi~, ~lși~, ~lvi~, surci~, surhi~, susi~, suspi~ / Pl: ~ne / E: ml sulfina] 1 (Îs) ~ albă Plantă meliferă din familia leguminoaselor cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de trifoi, cu flori albe, folosită împotriva moliilor și în farmacie Si: (reg) molotru alb, trifoi mare (Melilotus albus). 2 (Îs) ~ galbenă Plantă meliferă, furajeră și medicinală din familia leguminoaselor, cu flori galbene, rar înșirate în vârful ramurilor, folosită în farmacie, în cosmetică și împotriva moliilor Si: (reg) iarbă-de-piatră, molotru, sovârf, trifoi mare (Melilotus officinalis). 3 (Îs) ~ albastră Plantă meliferă din familia leguminoaselor, cu flori albastre Si: (reg) molotru albastru, schinduf (Trigonella caenulea). 4 (Reg; îc) Sulcină-de-pus-printre-straie Dumbravnic (Melittis melissophylum). 5 (Reg; îc) Sulcină-puturoasă Osul iepurelui (Ononis arvensis).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulhină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulpină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulșină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulvină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surcină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surhină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
susină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suspin sn [At: PSALT. HUR. 4r/21 / Pl: ~e, (înv) ~uri, ~i sm / E: pvb suspina] 1 Respirație puternică, profundă și prelungită care este provocată de sau care trădează o durere mai ales morală și care dă naștere, în expirație, unui sunet caracteristic Si: oftare, oftat1, (îvp) suspinare, (pop) aht (4), (îrg) oft, (înv) suspinat. 2 (Îe) A-și da ultimul ~ A muri1 (1). 3 (Pan) Sunet tânguitor scos de un instrument muzical. 4 (Mpl) Respirație scurtă și întretăiată, provocată de un plâns amar Si: suspinare (2). 5 (Pex) Sughiț (1). 6 (Fig; îfp) Necaz. 7 (Trs; Ban) Astmă (la cai).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suspină sf vz sulfină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SULFINĂ, sulfine, s. f. Nume dat unor plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene (Melilotus officinalis) sau albe (Melilotus albus) și cu miros plăcut; sulcină. Cînd îți mulge Oance oaia, laptele miroase a sulfină. GALACTION, O. I 65. Iubirea mea fugară... Pe-un maldăr de sulfine, Cu cel din urmă gînd, La tine Adoarme suspinînd. TOPÎRCEANU, B. 35. Ca să uit ce-am învățat, Tu mi-ai așternut în pat Troscot și sulfine. COȘBUC, P. I 184. Foicică de sulfină, Taica, maica mă tot mînă, Mă mînă mereu la luncă, Ca să mă apuc de muncă. TEODORESCU, P. P. 290.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SULFINĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, foarte ramificată, cu frunze trifoliate, zimțate, cu flori mici, aromate, grupate în spice lungi și subțiri, cu fructe păstăi. [G.-D. sulfinei] /<lat. sulfina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sulcină f. Mold. V. sulfină: miros de sulcină care patimile alină AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulfină f. plantă numită și molotru, ale carii flori galbene mirositoare se pun printre rufe pentru a le parfuma (Melilotus). [Mold. sulcină: origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
solcínă, V. sulfină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sufúlf, V. suflină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulcínă, V. sulfină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulfínă (Munt.) f., pl. ĭ și e, și sufúlf (Trans.) m. (cp. cu lat. sulfina, o plantă, d. sulfur, sulf, pin aluz. la coloarea florilor eĭ [R. C. 1933, 28], și cu ung. szúlfü, szúfü, szúfa, sovîrf). O plantă leguminoasă papilionacee (melitótus) cu un miros foarte plăcut. Cea cu florĭ albastre place foarte mult albinelor, cea cu florĭ galbene e emolientă și carminativă și se pune între rufe ca să le parfumeze. – În Mold. Trans. sulcină, în Soroca (rev. I. Crg. 12, 47) solcină, în Ban. sulvină. V. molotru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulvínă, V. sulfină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) suspín, a -á v. intr. (lat su-spîrare, d. sub, dedesupt, și spirare, a răsufla; it. sospirare, eng. suspirer, pv. sospirar, fr. soupirer. V. a-, con-, in- și re-spir, expir). Oftez, scot suspine. A suspina după cineva, după ceva, a dori cu înfocare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
suspina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. suspin, 3 suspină; conj. prez. 1 sg. să suspin, 3 să suspine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
suspina (a ~) vb., ind. prez. 3 suspină
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
suspina vb., ind. prez. 1 sg. suspin, 3 sg. și pl. suspină
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sulfină s. f., g.-d. art. sulfinei; pl. sulfine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sulfină s. f., g.-d. art. sulfinei; pl. sulfine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sulfină s. f., g.-d. art. sulfinei; pl. sulfine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sulfină
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
sulfină.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUSPINA vb. v. ofta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUSPINA vb. a ofta, (Transilv.) a șioi, (Transilv. și Ban.) a (se) șușcăi, (prin Ban.) a șușni. (A ~ din adîncul inimii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SULFINĂ s. (BOT.) 1. (Melilotus officinalis) (reg.) molotru, iarbă-de-piatră, trifoi-mare. 2. (Melilotus albus) (reg.) molotru alb. 3. sulfină albastră (Melilotus coerulea) = (reg.) schinduf, molotru albastru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SULFINĂ s. (BOT.) 1. (Melilotus officinalis) (reg.) molotru, iarbă-de-piatră, trifoi-mare. 2. (Melilotus albus) (reg.) molotru alb. 3. sulfină albastră (Melilotus coerulea) = (reg.) schinduf, molotru albastru.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
suspina (-n, -at), vb. – A ofta din greu. – Mr. suschir(are). Lat. suspῑrāre (Pușcariu 1704; REW 8489), cf. it. sospirare, prov. sospirar, fr. soupirer. De uz cvasi general, e cuvînt rar în SV (ALR, I, 85). – Der. suspin, s. n. (oftat, suspinare), deverbal, poate anterior rom., cf. it. sospiro, logud. suspiru, prov. sospir, fr. soupir, cat. suspir; suspinător, s. m. (adorator, pretendent).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulfină (-ne), s. f. – Iarbă-de-piatră (Melilotus officinalis, M. albus). – Var. sulcină, sulvină, sufulf. Lat. sulfῑna, plantă nedeterminată, cf. A. Thomas, Bull. Du Cange, V, 159; acest nume, care derivă de la sulphur „sulf”, se explică prin culoarea florilor (Scriban, R. critică, 1933, 28; cf. Candrea, GS, 429, unde se postulează *sulfina, fără a-i cunoaște existența). Legătura cu sl. žlŭtŭ „galben”, pol. žołtina „galben” (Cihac, II, 380) este improbabilă. Var. sulcină este ciudată, dar cf. șuf, șuc și șufări. Sufulf trebuie să rezulte dintr-o contaminare cu mag. szúlfü „cimbru” (Cihac, II, 527).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
suspina, suspinverb
-
- Bătrînul își duse mîna la frunte și suspină greu. SADOVEANU, O. VII 133. DLRLC
- Doar suspina din cînd în cînd La amintirea vreunui gînd Din viața ei trecută. IOSIF, PATR. 10. DLRLC
- Moartea atunci, neavînd încotro, se bagă în turbincă și acuși icnește, acuși suspină, de-ți venea să-i plîngi de milă. CREANGĂ, P. 312. DLRLC
- Cînd badea podul trecea, Mindrulița suspina; Maică-sa o întreba: Fiică, ce suspini așa... – Da suspin că nu mi-e bine, Că bădița nu mai vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. DLRLC
- Iar ea, vorbind cu el în somn, Oftînd din greu, suspină: O, dulce-al nopții mele domn, De ce nu vii tu? Vină! EMINESCU, O. I 162. DLRLC
- L-a bătut domnul dacă n-a vrut să ferească, bîigui Nicu, suspinînd de emoție. REBREANU, R. II 32. DLRLC
- Ca și atunci, mai coasă mama, Coasă și suspină rar. COȘBUC, P. II 276. DLRLC
- Vîntul nu bătea și nici pădurea de sălcii nu suspina. DUNĂREANU, N. 30. DLRLC
- Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită somnoros suspin-un grier. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
- Doar izvoarele suspină, Pe cînd codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină – Dormi în pace! EMINESCU, O. I 207. DLRLC
- Aici zefirul vesel prin frunze-ncet suspină; Aicea orizontul e dulce, luminos. ALEXANDRESCU, P. 28. DLRLC
-
-
- Malca, sărmana, cînd mai aude și asta, începe a suspina. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
- Mumele uimite suspinau sub bonetele înhorbotate. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
- Plînge și suspină tînăra domniță, Dulce și suavă ca o garofiță. BOLINTINEANU, O. 33. DLRLC
- Lelea plînge și suspină. Lele, nu mai suspina, C-ai rămas acum așa Singurică, singurea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253. DLRLC
- Doina zic, doina suspin, Tot cu doina mă mai țin. ALECSANDRI, P. P. 224. DLRLC
-
- 3. A dori foarte mult, a tânji după ceva. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- suspirare DEX '09 DEX '98
sulfină, sulfinesubstantiv feminin
- 1. Numele a două plante erbacee, melifere și medicinale, cu flori plăcut mirositoare, galbene (Melilotus officinalis) sau albe (Melilotus albus). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sulcină
- Cînd îți mulge Oance oaia, laptele miroase a sulfină. GALACTION, O. I 65. DLRLC
- Iubirea mea fugară... Pe-un maldăr de sulfine, Cu cel din urmă gînd, La tine Adoarme suspinînd. TOPÎRCEANU, B. 35. DLRLC
- Ca să uit ce-am învățat, Tu mi-ai așternut în pat Troscot și sulfine. COȘBUC, P. I 184. DLRLC
- Foicică de sulfină, Taica, maica mă tot mînă, Mă mînă mereu la luncă, Ca să mă apuc de muncă. TEODORESCU, P. P. 290. DLRLC
-
etimologie:
- *sulfina (din sulphur). DEX '09 DEX '98