opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

suspiciona vt [At: BARIȚIU, P. A. I 352 / P: ~ci-o~ / V: ~iționa / Pzi: ~nez / E: suspiciune] (Înv; c.i. oameni sau colectivități umane, organisme sociale etc.) A suspecta (1).

suspiționa v vz suspiciona

SUSPICIONA vb. I. tr. A suspecta. [Pron. -ci-o-. / cf. it. sospicciare].

SUSPICIONA vb. tr. a suspecta. (după it. sospicciare, lat. suspicere)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suspiciona vb., ind. prez. 1 sg. suspicionez, 3 sg. și pl. suspicionează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUSPICIONA vb. v. bănui, suspecta.

suspiciona vb. v. BĂNUI. SUSPECTA.

Intrare: suspicionat
suspicionat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suspicionat
  • suspicionatul
  • suspicionatu‑
  • suspicionată
  • suspicionata
plural
  • suspicionați
  • suspicionații
  • suspicionate
  • suspicionatele
genitiv-dativ singular
  • suspicionat
  • suspicionatului
  • suspicionate
  • suspicionatei
plural
  • suspicionați
  • suspicionaților
  • suspicionate
  • suspicionatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: suspiciona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suspiciona
  • suspicionare
  • suspicionat
  • suspicionatu‑
  • suspicionând
  • suspicionându‑
 singular plural
  • suspicionează
  • suspicionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suspicionez
 (să)
  • suspicionez
  • suspicionam
  • suspicionai
  • suspicionasem
a II-a (tu)
  • suspicionezi
 (să)
  • suspicionezi
  • suspicionai
  • suspicionași
  • suspicionaseși
a III-a (el, ea)
  • suspicionează
 (să)
  • suspicioneze
  • suspiciona
  • suspicionă
  • suspicionase
plural I (noi)
  • suspicionăm
 (să)
  • suspicionăm
  • suspicionam
  • suspicionarăm
  • suspicionaserăm
  • suspicionasem
a II-a (voi)
  • suspicionați
 (să)
  • suspicionați
  • suspicionați
  • suspicionarăți
  • suspicionaserăți
  • suspicionaseți
a III-a (ei, ele)
  • suspicionează
 (să)
  • suspicioneze
  • suspicionau
  • suspicionară
  • suspicionaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suspiționa
  • suspiționare
  • suspiționat
  • suspiționatu‑
  • suspiționând
  • suspiționându‑
 singular plural
  • suspiționează
  • suspiționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suspiționez
 (să)
  • suspiționez
  • suspiționam
  • suspiționai
  • suspiționasem
a II-a (tu)
  • suspiționezi
 (să)
  • suspiționezi
  • suspiționai
  • suspiționași
  • suspiționaseși
a III-a (el, ea)
  • suspiționează
 (să)
  • suspiționeze
  • suspiționa
  • suspiționă
  • suspiționase
plural I (noi)
  • suspiționăm
 (să)
  • suspiționăm
  • suspiționam
  • suspiționarăm
  • suspiționaserăm
  • suspiționasem
a II-a (voi)
  • suspiționați
 (să)
  • suspiționați
  • suspiționați
  • suspiționarăți
  • suspiționaserăți
  • suspiționaseți
a III-a (ei, ele)
  • suspiționează
 (să)
  • suspiționeze
  • suspiționau
  • suspiționară
  • suspiționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suspiciona, suspicionezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.