suspens, ~ă [At: GHICA, S. 471 / Pl: ? / E: suspenda cf fr suspens] (Înv) 1 a Suspendat (1). 2-3 sn, a (Chm) (Sistem) în stare de dispersie. 4 a (Fig) Care se află în nesiguranță. 5 sn (Îlav) În ~ În suspensie.

SUSPENS, s. n. (Învechit, în loc. adv.) În suspens = în suspensie, v. suspensie (2). Vîrteju în care s-a aflat Europa de la 1812 pînă la 1815 și temerea de a nu se uni Turcia cu Francia n-au dat răgaz împăratului Alexandru să stăruiască mult asupra esecutării clauzelor rămase în suspens sau echivoce ale tratatului de la București. GHICA, S. 471.

SUSPENS s. n. (Înv.) Suspensie. – Fr. suspens (lat. lit. suspensus).

SUSPENS s.n. v. suspans.

suspans sn [At: T ianuarie 1966, 80 / S: ~pens / Pl: ~uri / E: eg, fr suspense] Moment într-un film sau într-o operă literară când acțiunea se întrerupe brusc pentru scurt timp, creând o stare de maximă tensiune, de emoție amestecată cu teamă, de incertitudine, de așteptare încordată.

SUSPANS s.n. 1. Moment într-un film sau într-o operă literară cînd acțiunea se întrerupe pentru scurt timp, creînd o stare de tensiune, de emoție amestecată cu teamă, incertitudine și curiozitate, de așteptare încordată. 2. (Jaz) Stil de interpretare marcat prin dese discontinuități ale liniei melodice, propriu unor saxofoniști. [Scris și suspens. / < fr., engl. suspense].

SUSPANS s. n. 1. moment într-un film, într-un spectacol sau într-o operă literară în care acțiunea se întrerupe pentru scurt timp, creând o stare de tensiune, de emoție amestecată cu teamă și curiozitate, de așteptare încordată. 2. (jaz) stil de interpretare marcat prin dese discontinuități ale liniei melodice, propriu unor saxofoniști. (< engl., fr. suspense)

suspans s. n. (Într-un film, spectacol) Moment de așteptare încordată, care produce teamă ◊ „Bine construită, cu momente de emoție și de «suspense» care menține trează atenția micilor spectatori, piesa nu depășește totuși nivelul mediu al unor piese-basm cunoscute.” Sc. 22 I 67 p. 4. ◊ „Un suspens realizat cinematografic din tăieturi nervoase.” Luc. 15 IX 79 p. 6; v. și happy-end, recuplare, roman-frescă [scris și suspens, suspense] (din engl., fr. suspense; DMN 1955; DN3)

SUSPANS ~uri n. 1) Moment de maximă emoție într-un film, spectacol, roman etc., când se așteaptă deznodământul. 2) Stare de tensiune provocată de un astfel de moment. /<fr., engl. suspence

suspans s. n., pl. suspansuri

suspans s. n., pl. suspansuri

suspans s. n., pl. suspansuri

suspens, -ă, adj., s.n. (înv.) 1. (adj.) suspendat. 2. (adj.) care este în stare de suspensie. 3. (s.n.; în loc. adv.) în suspens = în suspensie.