SUSPECTÁRE, suspectări, s. f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei. – V. suspecta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPECTÁRE s.f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei; bănuire. [< suspecta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPECTÁRE s. bănuire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

suspectáre s. f., g.-d. art. suspectării; pl. suspectări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPECTÁ, suspectez, vb. I. Tranz. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. – Din fr. suspecter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUSPECTÁ ~éz tranz. A bănui de ceva rău; a considera suspect. /<fr. suspecter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPECTÁ vb. I. tr. A bănui pe cineva de ceva (rău). ♦ A se îndoi de ceva, a pune la îndoială ceva. [< fr. suspecter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPECTÁ vb. tr. a bănui pe cineva de ceva (rău). ◊ a se îndoi de ceva, a pune la îndoială; suspiciona. (< fr. suspecter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPECTÁ vb. a bănui, (înv. și pop.) a prepune, (înv.) a suspiciona, (A ~ pe cineva de ceva reprobabil.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

suspectá vb., ind. prez. 1 sg. suspectéz, 3 sg. și pl. suspecteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink