SUSPECTÁ, suspectez, vb. I. Tranz. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. – Din fr. suspecter.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SUSPECTÁ ~éz tranz. A bănui de ceva rău; a considera suspect. /<fr. suspecter
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUSPECTÁ vb. I. tr. A bănui pe cineva de ceva (rău). ♦ A se îndoi de ceva, a pune la îndoială ceva. [< fr. suspecter].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUSPECTÁ vb. tr. a bănui pe cineva de ceva (rău). ◊ a se îndoi de ceva, a pune la îndoială; suspiciona. (< fr. suspecter)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUSPECTÁ vb. a bănui, (înv. și pop.) a prepune, (înv.) a suspiciona, (A ~ pe cineva de ceva reprobabil.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suspectá vb., ind. prez. 1 sg. suspectéz, 3 sg. și pl. suspecteáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUSPÉCT, -Ă, suspecți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUSPÉCT, suspectă (suspecți, suspecte) Care dă de bănuit; care inspiră îndoieli; de valoare incertă; dubios; îndoielnic; echivoc. Informație ~tă. /<fr. suspect
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUSPÉCT, -Ă adj. Care inspiră neîncredere, bănuieli. ♦ Îndoielnic, dubios. [Cf. fr. suspect, lat. suspectus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUSPÉCT, -Ă adj. care inspiră neîncredere, bănuieli. ◊ îndoielnic, dubios. (< fr. suspect, lat. suspectus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUSPÉCT adj. 1. dubios, (astăzi rar) problematic. (O persoană ~.) 2. v. interlop. 3. v. dubios. 4. dubios, veros. (Afaceri, speculații ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Suspect ≠ nebănuit
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suspéct adj. m., pl. suspécți; f. sg. suspéctă, pl. suspécte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
individ suspect și fără domiciliu expr. (glum., înv.) student.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink